ComenteazăChiar dacă nemaiauzita întâmplare s-a petrecut acum 22 ani, toți cunosc povestea și o transmit mai departe, la copii, rude și cunoscuți, ca pe cel mai tare banc, și adevărat pe deasupra, bun de spus cu orice ocazie.
Ilie Dobre a murit de ciroză hepatica pe 21 ianuarie, la 37 de ani. Sau… aşa au crezut toţi. L-au plâns copiii și rudele. Toți au trecut pe rând pe lângă Ilie, aflat în coşciug, îmbrăcat în costumul nou, de moarte, cu lumânarea alături. Și tocmai în ziua când trebuia să fie îngropat, mortul s-a ridicat dintr-o dată în capul oaselor, uitându-se la cei din jur și tragind adânc aer în piept. Dar de văzut n-a mai apucat să vadă pe nimeni, pentru că fugiseră toți, îngroziți, calcându-se în picioare pe casa scărilor. Băiatul cel mare al lui Ilie a sărit de pe balcon, de la etajul 1 şi a rămas cu un handicap fizic, după ce şi-a dizlocat şoldul. Pregătirile de îngropăciune n-au fost totuși în zadar. Tatăl lui Ilie a murit pe loc cînd i s-a spus că i-a înviat băiatul din morți. L-au îngropat în coșciugul fiului său, care fentase moartea, după ce stătuse șapte zile în moarte clinică.
„A stat mort o săptămină. Îl primenisem, îl îmbrăcasem cu hainele de moarte, de la costum până la șosete. Aveam totul pregătit: și batistele, și prosoapele și cele trebuincioase pentru pomană de după”, își amintea, acum ceva timp, Viorica, nevasta lui Ilie, potrivit Gazeta de Sud.
„Iisus mi-a spus că nu sunt eu cel care trebuie”
Ce a pățit acum 22 ani n-o să uite niciodată. Mai ales viziunea, care, tălmăcită ulterior de preoți sau doctori, îi da siguranță lui Ilie Dobre, acum în vârstă de 59 de ani, că, dacă nu va fi nemuritor, măcar va bate toate recordurile în materie de longevitate.
„A fost o minune. Cu siguranță, minune a lui Dumnezeu. Eu am murit atunci. Am fost pe lumea cealaltă. Se făcea – nu voi uită nicicând – că am intrat într-un tunel, într-o negureață. Și mergeam, mergeam. Și cînd s-a terminat tunelul, am dat într-o câmpie cu verdeață, cu iarbă frumoasă și flori. Și nu mai eram la 39 de ani cât aveam atunci. Eram copil, de vreo nouă-zece ani. Acolo, în câmpie, erau mulți oameni, numai bărbați. Îmbrăcați în alb, aveau capetele goale și țineau în mână cîte o traistă și un ciomag. Și căni albe de marmură, cu buline roșii sau albastre. Mai încolo, era Iisus, în picioare, cu o carte mare cu coperte negre și cruce aurie. L-am văzut cum a pus semn cu degetul la carte și le-a poruncit celorlalți să se adune în jurul meu și să se uite la mine. Apoi s-au așezat toți în cerc pe câte un ștergar alb și au început să mănînce și să bea. Am vrut să iau și eu, dar îmi dădeau peste mână și-mi ziceau că nu mi-am dat pomană, așa că nu am voie să mănânc. Apoi au plecat bărbații și au trecut o punte. M-am luat după ei, dar, când să trec puntea, cineva m-a prins de umăr. Era Iisus. Mi-a zis că nu sunt eu cel care trebuie și că mi-a dat un dar, despre care trebuie să spun tuturor… Apoi am auzit cum mă tot striga cineva. Curând mi-am dat seamă că era nevastă-mea. Și m-am trezit…”, a povestit Ilie Dobre, care le povesteşte tuturor, de ani de zile, întâmplare care a marcat un oraş întreg.