Comentează“Nu ne ocupăm noi de penitenciare, aţi greşit”, ne răspunde, prin telefon, o voce din Ministerul Sănătăţii. Noi: “Doamnă, fotografiile pe care le-am trimis nu sunt din penitenciar, ci dintr- un spital bucureştean!”. “Ah, da? În cazul acesta o să vă trimitem un răspuns”.
Unitatea sanitară în cauză este Spitalul de Pneumoftiziologie Marius Nasta, în care omul şi-a internat soţia. Marian Matei, în vârstă de 51 de ani, s-a declarat supărat că puşcăriaşii câştigă procese la CEDO pentru condiţiile proaste din penitenciare (“ceaiul a fost rece, mâncarea, cam fără carne de vânat, sala de sport nu avea şi săbii de scrimă, spaţiul de plimbare era fără grădini japoneze”), în timp ce “copiii se îmbolnăvesc pe viaţă, femeile abuzate nu au loc în adăposturile pentru mamele bătute de nemernici şi unii bolnavi mor cu zile în spitalele groazei”.
Şi pentru că Ministerul Sănătăţii nu ne-a răspuns, am sunat la conducerea spitalului, care nu a făcut decât să confirme problemele.
“Omul are dreptate! Unele lucruri se pot face, aşa cum se face acum un pavilion central nou, altele nu se pot face. Folosim resursele financiare puţine pe care le primim. Dacă banii alocaţi doar pentru bordurile din marmură puse între Piaţa Unirii şi Piaţa Alba Iulia, de pildă, ar fi fost alocaţi spitalului nostru, unitatea ar arăta acum altfel!”, ne-a spus profesor dr. Ioan Cordoş, managerul spitalului. Însă nu numai interiorul spitalului arată absolut inadmisibil, ca după război, ci şi faţada, ce pare gata să se prăbuşească oricând peste trecători.
Pacienţii pot mânca de 3 lei pe zi, puşcăriaşii nu!
Alocaţia de hrană pentru un pacient internat variază între 3 lei şi 19 lei, în funcţie de vârstă şi boală. Pentru un deţinut nu există alocaţie de hrană mai mică de 5 lei, care să îi asigure, conform standardelor din penitenciare, 2.855 de calorii.