Cum și-a „tunat” un buzoian căruța: claxon, radio și scaune comode. „Când ies pe stradă, toți sunt cu ochii pe mine”

„Când ies pe stradă, toți sunt cu ochii pe mine pentru că nu are nimeni pe aici asemenea căruță. Am fost șofer de meserie și am rămas cu pasiunea asta și după pensionare”, spune Nicu Țâru.

Căruța are doar „un cal putere”, însă nu unul oarecare, se mândrește proprietarul ei. Iapa Doina beneficiază și ea de hamuri speciale, cumpărate de la curelari renumiți în breaslă.

În fiecare lună investesc. Eu am opt milioane de lei vechi pensie și pe toți îi bag în căruță. Iau vopsele, unsoare, rulmenți, pentru că trebuie să meargă ușor. O împing cu o mână, așa de bine merge și nu simte nici calul că trage de ea.

Nicu Țâru:

Nea Nicu este atât de atașat de căruța sa, încât spune că nu ar vinde-o nici pe mii de euro, dacă i-ar oferi careva. Atelajul îl ajută pe buzoian să aducă cerealele de la câmp sau să meargă la rudele din alte comune, „unele aflate la peste 50 de kilometri depărtare”.

„Toată lumea rămâne uimită, trec mașinile și claxonează, alții opresc și merg în paralel ca să îl filmeze cu telefoanele. Copiii din familie abia așteaptă să fie plimbați de bunicul”, spune Georgică Ene, nepotul căruțașului-vedetă.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro