Nu contează cum o faceți: cu aplicația de înregistrare de pe un telefon mobil așezat în mijocul mesei de Crăciun, cu un reportofon sau pe aplicațiile de video call precum Zoom sau Google Meet.

Conversații cu bunica

Propunerea vine de la jurnalista și scriitoarea Jancee Dunn în articolul său din New York Times. Ea și-a înregistrat discuțiile telefonice cu bunica ei, cu un reportofon vechi. Tatăl ei păstrează casetele cu înregistrările de trei ore și jumătate într-un seif, la bancă. Le scoate în decembrie, în apropierea Crăciunului.

„În fiecare an, de Crăciun, tatăl meu are un ritual. Își toarnă un pahar de gin, se închide în camera lui și ascultă conversațiile mele cu bunica, pe care le-am înregistrat înainte ca ea să moară acum 22 de ani. La început, când moartea ei era încă prea recentă, asculta și plângea. Acum, tata îmi spune: «Îi aud vocea și o simt din nou aproape»”, povestește jurnalista în vârstă de 56 de ani.

Și-a început cariera – și a petrecut cea mai mare parte din ea – la revista americană de muzică și pop-culture Rolling Stone. Pe-atunci, spune ea, când se simțea copleșită, obișnuia să o sune pe bunica ei, care locuia în Sun City, Arizona. „Vorbeam despre păsările colibri care au poposit la dispozitivul ei de hrănire a păsărilor sau despre cum și-a făcut părul la salon”, își amintește.

Un singur apel de la cineva apropiat poate reduce anxietatea și depresia

Sunt subiecte aproape banale. Însă în același timp, pot fi un pansament pentru suflet. O înregistrare cu o persoană dragă, spune diretorul Institutului pentru Pierdere și Tranziție din Portland, Robert Neimeyer, „este un dar permanent, pentru că e ca și cum acea persoană ar fi în viață, alături de noi, chiar și după ce prezența ei fizică a dispărut”.

Vocea mamei reduce durerea și crește nivelul oxitocinei, „hormonul dragostei”, arată un studiu din 2021 publicat în Scientific Reports. Iar un simplu apel empatic al unui apropiat poate, de asemenea, reduce anxietatea și depresia, arată o altă cercetare.

Ce te face mereu să râzi?

Dacă nu știi cum să începi să pregătești această capsulă audio a timpului și cum să faci mici interviuri cu rudele sau prietenii, Robert Neimeyer sugerează abordarea psihologică din îngrijirea paleativă, dezvoltată de medicul Harvey Max Chochinov, profesor de psihiatrie la Universitatea din Manitoba, Canada. El a intervievat pacienți bolnavi spre finalul vieții lor.

Sunt întrebări precum:

  • spune-mi câte ceva despre viața ta, mai ales despre momentele pe care le consideri cel mai importante;
  • când te-ai simțit cel mai bine, când ai simțit că trăiești cu adevărat?
  • sunt anumite lucruri pe care ai vrea ca familia ta să le știe despre tine?
  • ce ai învățat în viață și ai vrea să rămână ca lecții și pentru ceilalți?
  • pentru ce te simți cel mai mândru?

Jurnalista Jancee Dunn adaugă la aceste întrebări alte câteva pe care le consideră esențiale și pe care i le-a pus și bunicii ei pentru înregistrarea pe care a făcut-o pentru tatăl ei:

  • când te-ai simțit prima dată că ești adult?
  • povestește-mi despre un prieten din copilărie care a însemnat ceva pentru tine;
  • când l-ai cunoscut pe bunicul?

Recent, a început să-și intervieveze în acest fel părinții. Iar pe mama ei a întrebat-o, la cina de Ziua Recunoștinței: ce te face mereu să râzi?

Întrebări de evitat

Cu toate că genul acesta de întrebări sunt o modalitate prin care îi faci pe oameni să se deschidă și să vorbească despre amintirile lor, sunt totuși de evitat cu rudele în vârstă sau cu diverse deficiențe, spune medicul Laura Gitlin. Fără întrebări precum „Îți mai amintești când am fost…” pentru că nu fac altceva decât să le crească acestora anxietatea și frustrarea.

Câteva mini-interviuri luate pe rând la masa de Crăciun, cu rudele, cu prietenii, cu membri mai în vârstă ai familiei, pot adăuga la această capsulă audio a timpului. Ca un cadou pentru viitor.

 
 

Urmărește-ne pe Google News