- În urma disputei stârnite în septembrie, profesorul Sheng a cerut scuze, dar cum studenții și unii dintre colegii săi au continuat să-l acuze, el s-a retras în octombrie, în mod voluntar.
- Acum câteva zile, în aceeași instituție, University of Michigan, una dintre cele mai mari universități publice din SUA, au început să se cristalizeze și reacții de sens invers: 750 de profesori și membri ai universității au cerut printr-o scrisoare deschisă reangajarea lui Bright Sheng. 60 de studenți au elaborat propria scrisoare, cu aceeași cerere.
Bright Sheng s-a născut la Shanghai în 1955 și, pe timpul Revoluției Culturale din China, familiei sale i-a fost luat pianul din casă de către Gărzile Roșii, susține el. Vreme de 7 ani, când universitățile erau închise, Sheng a cântat într-o formație folclorică dintr-o zonă de tradiție budistă a Chinei, de la granița de est a Tibetului.
S-a reapucat de școală când a murit Mao
Începută în anul 1966, Revoluția Culturală s-a încheiat odată cu moartea lui Mao, liderul absolut al Chinei comuniste, în 1976. După ce facultățile s-au redeschis, Sheng a absolvit Conservatorul din Shanghai.
El a emigrat în Statele Unite în 1982, la New York, unde a făcut masterul și doctoratul, printre profesori avându-i pe Leonard Bernstein, apoi din 1995 s-a angajat ca profesor la University of Michigan, potrivit unei biografii de pe site-ul universității.
Bright Sheng a devenit un nume important ca pianist, compozitor, dirijor și profesor. A fost de două ori nominalizat la Premiul Pulitzer. De o lună, profesorul Sheng este personajul principal în ceea ce The New York Times a descris drept „implicarea uneia dintre cele mai importante școli de muzică ale națiunii în dezbaterea națională supraalimentată cu privire la rasă, libertate academică și libertate de exprimare”.
„Insensibilitate rasistă” sau „eroare umană”
Pentru criticii săi, profesorul Bright Sheng este un model de „insensibilitate rasistă”, bazându-se pe episodul pe care și el l-a recunoscut și a declarat că îl regretă. Cei care îl contestă îi reproșează, de asemenea, comportamentul dominator, specific capriciilor și lipsei de empatie practicate, decenii la rând, de unele dintre marile nume din universități sau din muzică.
Apărătorii săi îl consideră un om care a greșit și a cerut scuze, dar care se trezește expulzat dintr-un mediu universitar care a ajuns să fie dominat de reflexele unei Revoluții Culturale. O revoluție pe care Sheng a trăit-o pe propria piele și care, după 50 de ani și în complet altă parte a lumii, revine ca o ghilotină. Cum s-a ajuns la această conversație națională încinsă?
Vopsirea pe față, o caricaturizare rasistă
Într-unul dintre cursurile din această toamnă, pe 10 septembrie, profesorul Sheng a vizionat împreună cu studenții un film britanic din 1965, Othello. Pelicula a fost o ecranizare după piesa de teatru a lui William Shakespeare.
În film, Laurence Olivier îl joacă, vopsit pe față, pe Othello, un maur conform creației lui Shakespeare. Chiar și la momentul ecranizării, acum peste jumătate de secol, au existat reacții privind ideea lui Laurence Olivier de a interpreta rolul vopsit pe față. Unele dintre ziarele vremii au amendat „stereotipul folosit de actor”.
Practicată sute de ani, vopsirea pe față a personajelor este considerată, astăzi, o caricaturizare rasistă, lipsită de respect și discriminatorie.
Unii dintre studenții aflați în clasă s-au declarat șocați că li se pune un astfel de film, fără o contextualizare și fără să li se explice care este motivul. O studentă în primul an a declarat cotidianului local The Michigan Daily: „Am fost șocată că profesorul a făcut așa ceva în ceea ce se presupune că ar fi un spațiu sigur”. Studenții au cerut școlii măsuri administrative împotriva profesorului.
Scuzele și gafa din scuze
Profesorul Sheng a cerut scuze chiar în seara acelei zile de septembrie, după curs. El a spus că proiectarea filmului a fost „lipsită de sensibilitate din punctul de vedere al rasismului și vetustă”. Sheng a explicat că tot cursul din acea toamnă era centrat pe felul în care opera lui Shakespeare este transpusă în muzică.
Profesorul s-a scuzat explicând că întotdeauna a crezut că „talentul din muzică nu are nicio legătură cu rasa” și că el însuși, ca membru al unei minorități, a fost supus discriminării.
În apărarea sa, Sheng a oferit și o listă de studenți de culoare pe care i-a avut de-a lungul carierei și care au ajuns muzicieni de prestigiu. Lista a inflamat și mai rău spiritele, argumentul că un comportament „în general bun” permite și episoade rasiste fiind unul unanim recunoscut drept eronat.
Prin urmare, studenții au considerat scuzele doar ca o prelungire a insultei, iar lor li s-a adăugat și o parte din profesori. Unii colegi ai lui Sheng i-au cerut acestuia să plece. Sheng a demisionat. A explicat spunând că face asta în mod voluntar, ca să nu perturbe „un mediu pozitiv de educație”, dar a adăugat că deplânge faptul că „trăim într-o eră în care oamenii pot încerca să distrugă cariera și reputația altora printr-un denunț public”.
Postarea studentului acuzator
Au apărut și discuții referitoare la comportamentul general al profesorului, unul sfidător în mai multe ocazii, conform relatărilor unui student, care a postat pe platforma medium.
Alți observatori au arătat însă că studentul care a relatat mai multe episoade cu profesorul Sheng are o citire în cheie personală după ce, pe timpul interviului de admitere a tânărului la facultate, Sheng, care era parte din comisie, s-a ridicat și a ieșit din sală, fără o explicație.
Dincolo de experiențele personale, cazul a căpătat o gravitație aparte, de dezbatere simbolică.
Scrisoarea în favoarea profesorului
„Generația Z are incredibil de multă dreptate când ne spune: «Dacă nu ne vei da contextul, nu trebuie să ne uităm la ceea ce ne arăți»”, a explicat reacția studenților Ayanna Thompson, o cercetătoare Shakespeare la Universitatea de Stat din Arizona, citată de NYT.
Există însă și voci din școala unde faptele au avut loc, care consideră că acest caz a fost exagerat. Peste 700 de angajați ai universității unde Sheng a fost profesor au cerut recent reinstalarea acestuia, conform The Michigan Daily.
Universitatea trebuie să fie un loc în care să poată avea loc dezbateri viguroase pe subiecte contradictorii, care nu sunt rezolvate neapărat de înțelepciunea convențională, și unde diferite voci pot fi auzite fără teama de represalii.
Scrisoarea celor 700 de angajați în apărarea profesorului Sheng:
Și 60 de studenți de la facultate au reacționat în favoarea profesorului, ei cerând tot printr-o scrisoare deschisă reinstalarea lui. „Reacția universității la incidentul care îl implică pe profesorul Sheng a stimulat o atmosferă de teamă și animozitate, ostilă schimbării pozitive”, au spus studenții. Ei au acuzat școala, mai exact pe decanul facultății de muzică, pentru că nu a propus la timp un dialog între studenți, profesori și reprezentanții facultății.
„Atunci nu vom mai progresa”
„Plecarea profesorului pur și simplu întrerupe orice oportunitate de vindecare, înțelegere și afectează abilitatea noastră de a merge mai departe”, a explicat una dintre studente cererea pentru revenirea profesorului.
„Pentru ca să existe progres în societate – pentru ca noi să fim o instituție progresistă – trebuie să vorbim despre lucrurile pe care le considerăm nedrepte sau greșite în istorie”, a spus un alt student.
Dacă simțim că numai și aducerea în discuție a unor lucruri care s-au greșit cândva ne-ar putea afecta cariera sau reputația, atunci nu vom progresa ca facultate.
Student de la UMich:
Cu o vechime de 200 de ani, University of Michigan este una dintre școlile care s-au implicat foarte devreme în polemica publică din timpul războiului din Vietnam. Aici a avut loc prima dezbatere în interiorul unei facultăți americane despre legitimitatea războiului care, la acea vreme, era destul de puțin chestionat în societate.
A rămas celebră o întreagă noapte de discuții, cu 3.000 de oameni în aulă, la care a putut participa oricine și care s-a reluat, deși de două ori au apărut amenințări cu bomba. Era în martie 1965, chiar anul în care era lansat și filmul cu Othello, devenit el însuși obiectul unei controverse la jumătate de secol distanță.