ComenteazăKolonșcina este un sat aflat la 50 de kilometri vest de Kiev, imediat lângă drumul expres care leagă capitala Ucrainei de următorul mare oraș, Jitomir.
Acolo, ziariștii de la Hromadske au cunoscut-o pe Lidia, o femeie care se întorcea acasă, pe bicicletă, de la cimitir.
Ea fusese să aprindă o lumânare pentru soțul ei, Serghei, care ar fi împlinit 43 de ani pe 12 aprilie. Și pentru băiatul unor vecini, Denis, de 14 ani.
Ambii au fost uciși, spune femeia, de ruși.
„Denis mai venea la noi din când în când. În acea seară nu aveam lumină, însă niște vecini care fugiseră ne-au lăsat cheile de la casa lor, care avea panouri solare.
În prima sau a doua zi de la venirea ocupanților, soțul meu l-a luat pe Denis și s-au dus să-și încarce bateriile telefoanelor. Rușii i-au împușcat. Nici măcar n-au ajuns la casă, au fost găsiți lângă gard”, povestește femeia pentru sursa citată.
Văduva lui Serghei adaugă că el n-a vrut să-și părăsească domiciliul pentru că a fost convins că rușii nu vor trage în civili.
„El nu a crezut că va păți ceva. Mă întreba mereu: ok, și dacă plec, unde voi pleca? Am unde să merg? Ei nu vor trage în civili. De ce ar trage în mine, dacă nu am o armă? Trăia cu impresia că are de-a face cu oameni de treabă”, a conchis Lidia.
Una dintre femeile care așteaptă cadavrele rudelor de sub dărâmături
Jurnaliștii au găsit la Borodianka, satul bombardat în care, spun localnicii, oamenii au fost lăsați să moară sub dărâmături, una dintre femeile care așteaptă ca rudele sale să fie scoase de sub moloz.
O cheamă Valentina și n-a putut vorbi cu jurnaliștii, așa că pentru ea a povestit Tamara, sora. Le-a spus acestora că femeia așteaptă ca nora și nepoțica de 4 ani să fie scoase de sub dărâmături.
„Inițial, familia trebuia să plece din Borodianka. Și-au luat la revedere de la Valentina. Dar n-au mai prins ocazia, așa că s-au dus, în timpul bombardamentelor, într-un adăpost”.
Acolo, fetița avea să-și găsească sfârșitul. Singurul cadavru găsit inițial a fost al tatălui ei, fiul Valentinei, plus o hăinuță a micuței. Însă nu doar așa și-au dat seama localnicii că micuța a sfârșit sub dărâmături.
„I-au auzit țipetele. Au spus că nu și le mai pot scoate de sub cap”, spune Tamara, sora bunicii Valentina.
Ultimele cuvinte pe care le-a zis bunicii: „O să mă întorc la tine!”.
Vișgorod: omul cruțat de „buriați” pentru că era în scaun rulant
La Vișgorod, nord de Kiev, ziariștii l-au găsit pe Evgheni. Acesta și-a pierdut tatăl, Iuri, împușcat de ruși.
„L-au împușcat în cap. Pe el și pe un vecin de-ai săi, doctor. Investigatorii spun că a fost și bătut, pentru că au găsit vânătăi și urme de violență pe corpul său”, spune Evgheni.
Jenia, vecinul lui Iuri, spune că doctorul a fost împușcat pentru că rușilor nu le plăcea cum arată.
Spune că el, fiind în scaun rulant, a fost cruțat.
„Veniseră alți ruși, nu cei care îl împușcaseră pe doctor. Erau buriați (n.r. – locuitori din Buriatia/Bureatia, republică rusă aflată la granița cu Mongolia; de multe ori, ucrainenii îi numesc buriați pe rușii din estul îndepărtat). I-au spus mamei mele că nu vor trage, pentru că e o persoană cu handicap aici”.