O boala necrutatoare a redus universul unui baietel de 11 ani la ceea ce poate simti cu buricele degetelor. In rest, lumea este pentru Sorin o plasmuire a imaginatiei. Copilul si-a gasit insa un refugiu. Computerul a devenit pentru baiat bagheta magica prin care „evadeaza” din intuneric.
Povestea lui Sorin Ilie nu poate fi de inteles. De ce un copil cu o inteligenta sclipitoare a ramas fara vedere, e o intrebare careia nimeni nu-i poate gasi un raspuns. Micutul isi accepta insa soarta, insiruind o sumedenie de termeni medicali care explica diagnosticul bolii care i-a distrus lumina din ochi.
„Sufar de maladia sclerelor albastre. O boala foarte rara, care fisureaza corneea. Am facut operatii in tara. Am facut transplanturi si in strainatate, dar degeaba. In cativa ani am ramas nevazator”, ne spune resemnat copilul.
Ambitios, Sorin a gasit repede ceva care sa-l scoata din anonimat. In clasa a treia s-a apucat sa invete engleza si matematica, mult mai mult decat colegii sai de la Scoala pentru Ambliopi din Bucuresti. Norocul sau se numeste Ion Popa, profesorul care a vazut in Sorin un copil care va reusi in viata.
„A inceput sa invete engleza si matematica cu un singur scop. Acela de a putea lucra la computer. Nu are insa nici o medie sub noua, e un baiat extraordinar. Acum e in clasa a patra si poate lucra la calculator fara ajutorul programelor concepute special pentru nevazatori”, ne spune Ion Popa, profesorul de informatica.
Cu o memorie excelenta si un simt tactil dezvoltat, Sorin jongleaza cu tastele computerului ca un as in informatica. Nu vede nimic, nu se atinge de mouse, dar poate scrie compuneri fara probleme. Si aceasta fara a folosi programul de sinteza vocala!
„E minunat sa pot sa scriu ceea ce simt. Pacat ca nu pot citi. Cand voi avea programul potrivit, calculatorul imi va citi textele afisate pe ecran. Poate voi avea norocul sa intru pe Internet. Asa voi invata si eu mai multe”, spune Sorin.
Medicii nu i-au dat speranta ca-si va recapata curand vederea, asa ca Sorin are acum alt vis. Un computer personal, la care sa poata lucra si acasa. „Computerele de la scoala imi sunt de folos, numai ca nu pot sta in laborator atat cat imi doresc. Parintii mi-au promis un calculator, numai ca imi dau seama ca e foarte scump si nu au bani. Cine stie? poate candva visul meu va deveni realitate”, incheie pustiul.