4 comentariiMarți, 27 septembrie, Libertatea a publicat mărturia a două femei care acuzau că au fost abuzate de preotul Visarion Alexa. Una dintre cele două a spus că, în toamna anului 2016, a fost violată de acesta în chilia de lângă parohia „Pogorârea Sfântului Duh” din Militari, București.
Tânăra a menționat că, la trei ani după momentul șocant, l-a contactat pe preotul român Răzvan Ionescu, aflat la Paris, căruia i-a trimis mai multe mesaje pe mesageria Facebook.
Ziarul a publicat schimbul de mesaje dintre cei doi. Într-unul dintre ele, femeia îi spune preotului din Paris despre ce i s-a întâmplat cu Alexa: „Și când își deschide, în ciuda șocului meu, pantalonii?”.
Într-un drept la replică trimis redacției, preotul Răzvan Ionescu afirmă că „nu am cunoscut și nu am bănuit nici un abuz din partea părintelui”.
În plus, preotul argumentează că din replica referitoare la deschiderea pantalonilor nu s-ar înțelege existența unui abuz sexual, „sigur, te poți gândi, dacă părintele a provocat din greșeală cu mâna deschiderea unui nasture?”.
Preotul Răzvan Ionescu a confirmat discuția oficială „on the record” cu reporterul Libertatea, redată întocmai în articolul publicat de ziar în data de 27 septembrie 2022. Dar a vrut să aibă și următoarea poziție:
„Nu am cunoscut și nu am bănuit nici un abuz din partea părintelui Visarion”
„Sub titlul «O femeie acuză că preotul Visarion Alexa a violat-o chiar în chilia în care spovedea. Publicăm dovada că i-a spus unui alt preot foarte cunoscut, dar acesta a tăcut. […]» ați tipărit în data de 27 septembrie 2022 un articol în care afirmați că «una dintre ele i-a povestit preotului Răzvan Ionescu […] actul sexual la care a fost forțată».
Deopotrivă, un subtitlu din compoziția articolului evocă faptul că «i-a spus despre abuz unui alt preot cunoscut: Răzvan Ionescu din Paris». Resping categoric aceste afirmații ca fiind neconforme cu adevărul, nu am bănuit și nici știut despre acest abuz sexual pe care îl evocați.
Am precizat limpede reporterului în interviul pe care mi l-a solicitat prin WhatsApp, și pe care îl pot pune integral, dacă este nevoie, la dispoziția oricui are abilitarea necesară să analizeze această situație, în Biserică sau Justiție, că găsesc «absolut uimitor ce îmi scrieți» despre existența acestui abuz, deoarece părintele Visarion «nu mi-a trezit niciodată cea mai mică idee în legătură cu cele revelate recent de presă. Am contat întotdeauna pe angajamentul lui duhovnicesc», nu am interacționat in presentia, verbal, cu nicio femeie pe această temă – în realitate, îmi scrisese doar câteva fraze pe messengerul Facebook în 2019 și că «în niciun caz să îmi fi revelat faptul că ar fi fost violată» de părinte. Din păcate, redactorul articolului a ales să nu integreze toate aceste precizări în articol, mai mult, cuvintele mele sunt contrazise chiar de subtitlul și titlul citate mai sus prin afirmația redacției cum că «actul sexual la care a fost forțată», a cărui existență o ignoram cu desăvârșire, «mi-a fost povestit». Nu e adevărat. De altfel, dumneavoastră înșivă scrieți în articol cum că ea singură recunoaște că «le-a povestit doar câtorva prieteni», printre care cu siguranță nu mă număr.
«Dovada» pe care o evocați reprezintă în mod exclusiv numai acele screenshoturi de pe Facebook, corespunzând scurtului dialog avut de mine cu ea pe messenger, și pe care cititorii dumneavoastră le-au putut citi în integralitate. Subliniez «exclusiv», pentru că o altă ocazie de interacțiune complementară cu această persoană, pe care nu am întâlnit-o vreodată, nu am avut. Numita «dovadă» nu susține cu nimic cele afirmate de dumneavoastră.
De altfel, judecați singuri în ce măsură mesajul primit din partea cuiva de pe Facebook printre mii de alte mesaje, al cărei echilibru în afirmații nu îl puteam estima nicidecum întrucât nu aveam habar cine este, care mi l-a evocat pe părintele în termeni de «imaginea perfectă în biserică», «atipic la spovedanie», dar și deopotrivă prin a sa «dragoste care devine extrem, extrem de fizică» (având răspunsul meu „îmbrățișează des, dar nu cred că e ceva pătimaș în asta” cu conștiința onestă că niciodată nu îl văzusem manifestând ceva nelalocul lui), respectiv prin adăugarea întrebătoare «și când își deschide, în ciuda șocului meu, pantalonii?» (sigur, te poți gândi, dacă părintele a provocat din greșeală cu mâna deschiderea unui nasture?) poate fi considerat mărturie că a fost agresată cu ceva, mesajele pe care le citați nu evocă vreo atingere sau cum că mi-ar fi «povestit actul sexual la care a fost forțată».
Și afirm categoric că nu a existat nicio altă relatare complementară acestui episod pe messenger, după cum s-ar putea eventual greșit interpreta din titlul dumneavoastră. Mesajul său a fost prea succint ca să îmi sugereze ceva care ținea de competența poliției. Iar dacă problema ținea de competența Bisericii, cu siguranță că nu de la Paris se putea gestiona, nicidecum de către «superiorii» mei de aici, cărora nu le pot încredința miile de mesaje primite, sau poate unul anume despre o eventuală situație preocupantă la București, de altfel, insuficient caracterizată pentru a da de bănuit. Nu, atât cât am eu cunoștință cel puțin, nu am știut în Biserică de vreun abuz și nu am acoperit nimic prin tăcere.
În încheiere, precizez că am acceptat interviul la inițiativa și rugămintea dumneavoastră, dar cu condiția ca să redați onest cele spuse de mine. Personal, hotărâsem să nu intervin public cu nimic înainte ca justiția să își facă datoria și să ne spună exact realitatea. Adică să stabilească consistența probelor, să certifice că fapta este suficient sau nu caracterizată, să stabilească sau nu vinovăția părintelui.
Deopotrivă, hotărâsem să nu mă pronunț duhovnicește înainte ca autoritățile bisericești de la București să o facă prin competențele lor specifice. Cine aș fi eu să judec proporțiile binelui în făptuirea acestui om care a făcut atâta bine în misiunea sa de preot la mii și mii de oameni sau, mai nou acum, să cântăresc proporțiile răului care ies la iveală? Îl las pe Hristos să judece și mă rog Lui să dea pocăință pentru orice s-a greșit și căzut în războiul duhovnicesc. Sunt tare îndurerat și port adâncă compătimire soției părintelui și deopotrivă oricui a putut fi rănit în vreun fel de comportarea lui, precum și lui însuși, ca unui rănit în războiul nostru, al tuturor, cu forțele întunericului. Doar pocăința poate tămădui, ea aduce iertarea desăvârșită a lui Dumnezeu. Domnul deci să ne vindece pe toți de rănile păcatelor.”