Până acum două săptămâni, bloggerul Orest Zub se filma pe străzile din Istanbul și lucra la noile videouri despre experiențele lui internaționale. Când Rusia a invadat Ucraina, și-a găsit o altă misiune: să se filmeze pe străzile din orașul lui, să explice în engleză cum se pregătesc ucrainenii de război și să fie un liant între cei care caută ajutor și cei care vor și pot să-l ofere, din țară sau de peste graniță.
Orest Zub, 34 de ani, speaker la conferințele TED, a călătorit în peste 120 de țări din toată lumea, iar România s-a numărat printre ele. „România e una dintre țările subestimate din Europa”, consideră el. Are cunoscuți și aici și încearcă să răspundă la cât mai multe mesaje ale românilor și ale celor aflați la distanțe și mai mari, pentru că mulți își oferă sprijinul pentru el și alți ucraineni.
Chiar în ziua în care Rusia a invadat Ucraina, Orest a montat cu echipa lui un video în care a explicat ce bombardamente au avut loc în regiunea lui, Lviv. Fuseseră două atacuri, unul spre granița cu Polonia, la o oră de mers cu mașina de orașul Lviv, și unul în drumul spre Kiev.
Bombele rușilor n-au lovit și orașul, cel mai mare din vest, în care s-au adunat sute de mii de refugiați din est, de la granița cu Rusia. Cei mai mulți ajung acolo pentru că vor să treacă spre Polonia.
Prin cele șapte filmări de până acum, povestea lui Orest și a unor oameni din localități precum Odesa și Kiev, alături de care s-a adăpostit într-un subsol de bloc, a ajuns la mii de persoane. Pe Facebook, de exemplu, unde le distribuie, are peste 40.000 de urmăritori. A pornit și un nou canal de YouTube pentru acest proiect de informare, care într-o săptămână a strâns aproape 3.000 de abonați. Înainte își urca clipurile din călătorii pe alt canal doar în ucraineană.
Ar fi putut să iasă din țară, dar nu a vrut
Orest văzuse ruine lăsate de război chiar cu o săptămână înainte ca Rusia să-i bombardeze țara. A fost în Nagorno-Karabah, zonă de conflict dintre Azerbaidjan și Armenia. Încă nu a făcut publice filmările de acolo și nu crede că e momentul, având în vedere tragedia din Ucraina. Din acea regiune a avut zbor întâi spre Kiev și de acolo spre Lviv, cu doar trei zile înainte de invazie.
„Aș fi putut să ies din Ucraina”, spune el.
Când termini liceul, primești un certificat care arată dacă ești apt sau nu pentru serviciul militar. Eu nu sunt, pentru că am o problemă la un ochi. Dar nu pot să plec; prietenii mei sunt aici și încearcă să facă ceva.
Vlogger din Ucraina:
Un alt motiv pentru care a decis să rămână are legătură cu Euromaidanul, protestele pro-europene ale ucrainenilor din 2014, când autoritățile au reacționat violent. Atunci era în Mexic și se simțea „inutil”, urmărind știrile de la 10.000 de kilometri.
Și Marta, soția lui, rămâne deocamdată în țară, însă mama și surorile lui, împreună cu copilul uneia dintre ele, au plecat spre granița cu Polonia. Fiind familiar cu ruta, le-a ghidat de la distanță, pentru că în Ucraina Google Maps nu te mai lasă – din motive de securitate – să introduci destinația și să afli cât faci pe drum.
Tot ce speră e că războiul nu va lovi și orașul lui, Lviv, și că el și alți localnici vor reuși să-i primească în continuare în siguranță pe cei afectați direct de atacuri. „E în firea noastră să credem că ceva nu se va întâmpla. Cum n-am crezut nici că se va ajunge la război”, mai spune el.
„Dar nimeni nu i-a unit pe ucraineni și lumea, în general, așa cum a făcut-o Putin”, adaugă Orest. Acum câteva zile îl speria invazia, pentru că avea impresia că ucrainenii sunt singuri. A înțeles însă că nu e așa, după ce a văzut reacțiile din toată lumea și au curs mesaje de încurajare de la cei de peste hotare, cunoscuți și necunoscuți, precum și promisiuni că îi vor oferi cazare, dacă va fi cazul.
„În timpul războiului, suntem toți diferiți”
Cu ajutorul videourilor lui în engleză, Orest a vrut să devină un fel de ghid pentru cei din alte state și să le prezinte starea lucrurilor din perspectiva unui localnic, nu a unui jurnalist.
Într-una din zile, nu sirenele de raid aerian, ci alarmele de pe telefon i-au trezit pe Orest și pe soția lui. Au coborât, precum cei mai mulți oameni din centrul Lvivului, în subsolul blocului. Centrul vechi a fost ridicat acum aproximativ 200 de ani, în timpul Imperiului Austriac, și cam toate clădirile de acolo au astfel de adăposturi.
Împreună cu soția lui, Marta, proprietara unei galerii de artă, a văruit în alb pereții subsolului din clădirea lor, ba chiar l-a decorat cu câteva tablouri. Și în galeria ei locuiesc în prezent câteva persoane și un câine din est. Au conectat apoi încăperea la internet.
De fiecare dată când merge la subsol, Orest își ia un rucsac încăpător, în care își ține laptopul, haine pentru o săptămână și o trusă de prim ajutor.
Spațiul subteran adăpostește mai mulți adulți și copii, printre ei un băiat care primește un covrig de la altul de vârsta lui, după cum se vede într-o înregistrare video a lui Orest. Sofia, mama lui, a locuit cândva în Crimeea, înainte ca rușii să anexeze peninsula, apoi a stat în Odesa, iar când a început invazia a fugit spre Lviv cu fiul și pisica. În drumul spre vest, a rămas peste noapte la fostul ei prieten, povestește ea amuzată în filmare: „În timpul războiului, suntem toți diferiți”.
Iar doi părinți cu doi copii călătoriseră cu puțin timp înainte de bombardamentele din Kiev până în Lviv, ca să viziteze orașul. Și acolo au rămas.
Unele despărțiri de prieteni Orest le-a filmat. Și-a făcut bagajele, de exemplu, un german care se mutase în Ucraina cu zece ani în urmă; și-a urcat în mașină soția însărcinată, copilul de doi ani și câinele și s-a dus spre țara natală prin Ungaria.
Ca să fie la curent și cu viața celor din alte orașe, Orest i-a rugat pe unii dintre ei să se filmeze. O tânără aștepta la granița cu Slovacia, unde era o coadă imensă de mașini, ca la toate punctele de trecere a frontierei, și unde n-avea cum să facă rost de apă sau ceai. Orest a făcut live-uri și cu prieteni din Kiev și Dnipro, din centrul Ucrainei, care nu ieșiseră din orașele lor și trăiau cu teama că o să-i lovească bombele.
„Un prieten din Harkov ne-a spus că nu e sigur că apartamentul lui e încă acolo. Nu a putut să plece în zilele în care încă mai era posibil”, explică Orest în interviul pentru Libertatea. De unii cunoscuți n-a reușit să dea în ultimele zile.