Cristalul, care a fost dezvoltat de o echipă de cercetători de la Centrul de cercetare în optoelectronică al Universității Southampton, ar putea fi utilizat, de asemenea, pentru a crea o evidență a speciilor de plante și animale amenințate cu dispariția.
Acesta poate păstra până la 360 de terabiți de informații timp de miliarde de ani și poate rezista la condiții extreme, inclusiv la îngheț, incendii, radiații cosmice și temperaturi de până la 1.000 de grade Celsius, au declarat reprezentanții universității într-o declarație de presă publicată joi.
„Cel mai durabil material de stocare digitală”
În 2014, cristalul a primit recordul mondial Guinness pentru „cel mai durabil material de stocare digitală”.
Echipa lui Kazansky a folosit lasere ultrarapide pentru a inscripționa datele genomului uman în goluri de doar 20 de nanometri (un nanometru este aproximativ o miliardime dintr-un metru).
Ei descriu stocarea datelor pe cristal ca fiind 5D, deoarece informațiile sunt transpuse în cinci dimensiuni diferite ale nanostructurilor sale – înălțimea, lungimea, lățimea, orientarea și poziția lor.
„Cristalul de memorie 5D deschide posibilități pentru alți cercetători de a construi un depozit veșnic de informații genomice din care organisme complexe precum plantele și animalele ar putea fi restaurate dacă știința va permite în viitor”, a spus Peter Kazansky, profesor de optoelectronică, care a condus studiul și echipa de la Southampton.
Echipa a trebuit să ia în considerare cine – sau ce – va prelua informațiile, atât de departe în viitor.
Ar putea fi o formă de inteligență (specie sau mașină) sau cristalul ar putea fi găsit într-un viitor atât de îndepărtat, încât nu există acum niciun cadru de referință.
Păstrat într-o capsulă a timpului
Pentru a ajuta pe oricine îl găsește, cercetătorii au inclus o cheie vizuală. „Cheia vizuală înscrisă pe cristal îi oferă celui care îl găsește ce date sunt stocate în interior și cum ar putea fi folosite”, a spus Kazansky.
„Munca lor este impresionantă”, a spus Thomas Heinis, care conduce cercetările privind stocarea ADN-ului la Imperial College din Londra și care nu a fost implicat în studiu.
Cu toate acestea, el spune că rămân întrebări despre cum ar putea fi citite astfel de date în viitor. Deocamdată, cristalul este păstrat în arhiva „Memory of Mankind”, o capsulă a timpului aflată într-o peșteră de sare din Austria.
În 2018, Kazansky și echipa sa au folosit tehnologia cristalelor de memorie pentru a stoca trilogia de cărți științifico-fantastice a lui Isaac Asimov, care au fost apoi lansate în spațiu la bordul unui Tesla Roadster.
Tehnologia a fost folosită și pentru a stoca documente majore din istoria umanității, inclusiv Declarația Universală a Drepturilor Omului și Magna Carta.
La începutul acestui an, oamenii de știință au dezvăluit un plan de salvgardare a speciilor Pământului într-un biodepozit criogenic de pe Lună, menit să salveze specii în cazul unui dezastru pe planeta noastră.
FOTO: Universitatea Southampton/ X
mary54 • 21.09.2024, 08:50
Interesant,cat de avasanta e tehnologia,dar cine va sti peste mii de ani sa foloseasca acceasta capsula in accest scop,
croco601 • 20.09.2024, 21:36
Peste 5 mld de ani, va fi găsit de un șobolan, care îl va folosi drept opritor la ușă.
Realist2023 • 21.09.2024, 09:48
croco601 • 20.09.2024, 21:36
Peste 5 mld de ani, va fi găsit de un șobolan, care îl va folosi drept opritor la ușă.
Chestia asta ne aminteste ca noi (alaturi de celelalte vietuitoare) nu suntem decat o insiruire de biti codata in elemente chimice larg raspandite in Univers, exact cum e in lumea informatica: programe mai simple sau mai complexe, virusi, boti, etc. Si nu, nu trimit in directia vreunei simulari pe tableta unei super-inteligente, existam pentru ca regulile acestui Univers permit asta - oricat de rare ar fi conditiile necesare.