Valeriu Graur este unul dintre liderii Frontului Naţional Patriotic, cea mai importantă mişcare antisovietică şi anticomunistă din anii 70 din Moldova. Alături de Alexandru Usatiuc zis Bulgăre, Gheorghe Ghimpu şi Alexandru Şoltoianu, a încercat să găsească sprijin în România, trimiţându-i o scrisoare şi încercând să fie primiţi în audienţă, în iunie 1970, de Nicolae Ceauşescu. Documentul conţinea date şi argumente despre politica de deznaţionalizare a românilor basarabeni practicată de autorităţile sovietice, despre interzicerea folosirii limbii strămoşeşti, cunoaşterea istoriei ţării, despre închiderea şcolilor şi bisericilor româneşti sau interzicerea vizitelor la rudele de peste Prut, din România şi multe altele. Ceauşescu a refuzat primirea memoriului ori acordarea audienţei, iar la ordinul lui, şeful Securităţii Române, Ion Stănescu, i-a trimis scrisoarea omologului său sovietic, Iuri Andropov. În urma gestului făcut Ceauşescu, cei patru lideri ai mişcării basarabene au fost reţinuţi şi anchetaţi timp de şase luni în beciurile KGB-ului şi apoi condamnaţi la închisoare.
Alexandru Usatiuc a primit 7 ani de lagăr de muncă forţată (nr – teribilul Gulag sovietic) plus încă alţi 5 de deportare în Siberia, Alexandru Şoltoianu – 6 ani de lagăr şi 5 ani deportare în Siberia. Gheorghe Ghimpu -6 ani de lagăr, iar Valeriu Graur – 4. Singurul care se mai află în viaţă este Valeriu Graur. Foştii fruntaţi ai Frontului Naţional Patriotic au fost urmăriţi şi persecutaţi de securitatea sovietică şi după ce şi-au ispăşit pedeapsa. Au fost reabilitaţi abia după declararea independenţei Republicii Moldova.
Valeriu Graur s-a născut la Reni, în Ucraina de azi, în decembrie 1940, dar spune că a „deschis ochii minții” în Siberia, unde familia sa a fost deportată la 13 iunie 1941. Volumul lansat şi la Bucureşti, „Nu te voi uita, Basarabie…”, conţine o serie de articole-mărturii, publicate în perioada 1982-2009, dedicate problemelor cu care s-au confruntat fraţii noştri de peste Prut.
„Am scris aceste articole pentru că am simţit că nu pot şi nu trebuie să tac, atunci când am văzut, uluit, cum cei responsabili de destinele României nu-şi fac datoria sau, chiar mai rău, acţionează în detrimentul interesului naţional suprem, pentru că mă doare problema basarabeană, pentru că aud cum bunicii mei, asasinaţi de ocupantul sovietic, îmi vorbesc de dincolo de mormânt şi îmi cer să nu tac şi să nu uit dreptatea lor batjocorită, pentru că simt aţintitea supra mea privirile pline de reproş ale zecilor de mii de victime inocente ale sălbaticei represiuni sovietice, pentru că sunt solitar cu sutele de mii de basarabeni, bucovineni şi herţeni trecuţi prin guglag, prin deportări, prin jefuirea averilor, prin calvarul bejeniei, prin degradări şi umilinţe, victime, care nici astăzi nu au primit reparaţii morale pentru suferinţele lor, pentru că problema basarabeană îşi aşteaptă încă rezolvarea.”, susţine Valeriu Graur.

 
 

Urmărește-ne pe Google News