Un efect psihologic al războiului din Ucraina. Emanciparea femeilor care nu mai acceptă dominația patriarhală: „Au devenit mai puternice, mai independente”

Libertatea a stat de vorbă atât cu ucrainence cu studii în psihologie care oferă consiliere femeilor și copiilor în comunitatea de ucraineni stabilită în România, cât și cu ucrainence care au decis să-și schimbe viața, luând decizia de a se despărți de soții rămași în țara natală. Unele dintre ele au luat această hotărâre pentru a rupe cercul vicios al violenței domestice. Altele pentru că nu s-au mai regăsit în regulile rigide ale familiei patriarhale de acasă. 

Risc deosebit de ridicat pentru depresie

Numeroase studii de specialitate, derulate în perioada războiului de agresiune dus de Rusia împotriva Ucrainei, au arătat că, în general, refugiații ucraineni, indiferent de țara gazdă, și ucrainenii strămutați în interiorul țării prezintă un risc deosebit de ridicat pentru depresie și suferință psihologică severă. De la începutul invaziei rusești în Ucraina, în februarie 2022, cel puțin 13 milioane de ucraineni au fost strămutați din casele lor.

Expunerea la război, pierderea comunității, a locuințelor și a resurselor economice le afectează în mod grav sănătatea mintală.

Pentru a reuși să treacă peste toate aceste probleme emoționale, refugiații se ajută între ei inclusiv în privința suportului psihologic, așa cum se întâmplă și în București, în cadrul ONG-ului JRS România. Organizatorii acestui ONG nu numai că au creat un sistem de grădinițe, unul de tip afterschool pentru copiii ucraineni, astfel încât mamele să aibă posibilitatea să își găsească un loc de muncă, dar oferă și consiliere psihologică atât copiilor, cât și adulților. 

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Anna Shynkarenko, Olena Budeiska și Kalina Jryna sunt trei ucrainence care au absolvit psihologia în Ucraina și care, în prezent, oferă suport psihologic atât minorilor, cât și adulților refugiați. În linii mari, cele trei psihologe au identificat, pentru Libertatea, probleme emoționale asemănătoare: atacuri de panică, tulburări de anxietate, tulburări de comportament (autodistructive) și dificultăți majore de adaptare care conduc spre depresie. 

„Am întâlnit prea multe depresii la adolescenți sau tulburări de comportament. Uneori îi direcționez spre psihiatru pentru a le recomanda tratament antidepresiv. Copiii au temeri, iar ele sunt transferate noaptea în coșmaruri. Sunetele avioanelor, al bombelor îi sperie foarte tare. Uneori le este frică de monștri. Începem să desenăm acei monștri, care, de fapt, reprezintă frica de moarte. Cunosc o fetiță care vorbește cu tatăl ei în fiecare zi la telefon, care se află pe front, iar acest lucru îi dă o anxietate foarte ridicată”, explică Anna Shynkarenko. 

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Flashbackurile sunt un simptom al sindromului de stres posttraumatic și pot varia de la amintiri trecătoare și intruzive până la episoade de câteva minute în care o persoană simte că retrăiește evenimentele traumatice. 

„La început mă iritau întrebările românilor despre război” 

Reacții la stres posttraumatic nu au numai copiii sau adolescenții, ci și adulții. Daria Yusupova are 23 de ani și provine din Kharkiv. A studiat în Ucraina tehnologiile alimentare atât la nivel de colegiu, cât și universitar. A fugit singură din calea războiului, în România, la mijlocul lunii martie 2022, familia ei decizând să rămână în Kharkiv. În vara anului 2022, Daria s-a înscris la Universitatea din București, Facultatea de Sociologie, la nivel de licență, secția cu predare în limba engleză.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

„Cred că încă mai resimt puțin, în primele 4 luni am trecut prin tulburarea de stres posttraumatic foarte intens. Plângeam când auzeam zgomotul avioanelor în București, când auzeam niște explozii aleatorii, artificii și petarde. Aveam coșmaruri cu mine și mă vedeam salvându-mă din război. Într-un coșmar mă vedeam chiar moartă.

Așa că la început mă iritau întrebările românilor despre război, nu credeam în sinceritatea lor, simțeam că nu le pasă cu adevărat. De fapt, încă mai simt asta parțial. Nu-mi plăceau acele întrebări când se va termina războiul sau dacă orașul meu este distrus în totalitate, sau de ce nu a plecat familia mea.

După ce am vorbit cu un psiholog, mi-am dat seama că trebuie să vorbesc cu oamenii despre asta și să răspândesc informații reale, să împărtășesc experiența mea personală, pentru că ei nu știu cum să se comporte în această situație, ceea ce este normal. Iar pentru a mă vindeca, de asemenea, nu trebuie să țin aceste lucruri în mine, ci să le împărtășesc. Și acest lucru m-a ajutat foarte mult, acum folosesc orice ocazie pentru a vorbi despre țara mea, oamenii ar trebui să cunoască realitatea”, explică Daria. 

Ucrainenii cred că se vor întoarce curând acasă 

Analista de informații Maria Korolchuk nu are studii în psihologie, ci este specializată în război informațional. Cum operațiunile de război ale rușilor au și o importantă componentă psihologică, Maria a fost nevoită să studieze și efectele colaterale: caracteristicile sindromului posttraumatic prin care trec refugiații ucraineni.

Maria a locuit în Odessa până la începerea războiului, iar acum se află cu cei trei copii ai săi la București. La fel ca multe alte ucrainence, și ea a avut la început probleme de adaptare. „Fetița cea mică s-a adaptat în România foarte ușor, și-a făcut prieteni, a început să învețe limba engleză și româna. În schimb, gemenelor, fiind mai mari, le-a fost mai greu să se adapteze. Au refuzat să învețe limba română. În general, adolescenții refuză să învețe limba română, pentru că percep ca pe ceva temporar șederea lor aici și astfel le vine greu să își facă un cerc de prieteni.

Tinerii se simt izolați, singuri, iar mamele lor suferă foarte mult pentru ei. Acesta a și fost motivul pentru care unele ucrainence au decis să se întoarcă cu copiii lor în Ucraina”, explică Maria. Analista spune că o cauză pentru care ucrainenii refuză să învețe limba română este sentimentul de provizorat pe care îl au încă de la începutul războiului.

„Ucrainenii se gândeau că războiul se va termina în câteva luni, poate un an, apoi se vor întoarce acasă și își vor relua viața pe care o abandonaseră. Și atunci ce rost mai are să învețe o limbă străină pe care apoi nu ar mai folosi-o niciodată? Însă bariera de limbă i-a și izolat, lucru care s-a întâmplat și la adolescenți”, explică Maria.

Stresul psihologic al incertitudinii, al lipsei de predictibilitate asupra viitorului îi ține pe ucraineni într-o capcană cognitivă care generează multă suferință emoțională. Maria povestește că în momentul în care a luat hotărârea, în mintea sa, că va sta în România pe un termen nedefinit mai lung, blocajul psihologic s-a dezactivat și a început să învețe mai ușor limba română astfel încât adaptarea familiei ei să devină mai ușoară.

În București există huburi dedicate evenimentelor culturale și de socializare pentru comunitatea de ucraineni, dar ele nu reușesc să tempereze sentimentul de dezrădăcinare prin care trec. 

„Ucrainenii nu au plecat din cauza sărăciei, ci de război” 

O altă cauză care generează stres este căutarea unui loc de muncă, pentru ca femeile să își poată întreține copiii în România și să devină independente din punct de vedere financiar. Uneori, ele sunt dispuse să accepte joburi sub calificarea pe care o aveau în Ucraina, lucru care în mod evident le nemulțumește. Multe dintre ele sunt nevoite să aibă două sau chiar trei joburi pentru a-și întreține familia în României, așa cum procedează și Maria Korolchuk. 

În linii mari, refugiatele laudă ospitalitatea și empatia românilor. 

„Când am avut probleme cu banii din programul de locuințe pe care statul român l-a gestionat, ne-am simțit foarte nesiguri. Mai mult,  legile sunt destul de haotice pe segmentul refugiaților, mi-aș dori ca programul de integrare la nivel de stat să fie mai bine organizat.

Și mi-aș dori, de asemenea, ca mai mulți români să știe cum funcționează NATO, cum funcționează banii și instituțiile europene, pentru că unii dintre ei încă mai cred că ucrainenii mănâncă bugetul României și văd Ucraina ca pe o amenințare, cred că îi vom lua în război, dacă continuați să ne ajutați. Important este că ucrainenii se integrează foarte bine acum, își deschid afaceri aici, colaborează cu românii și trăiesc pe banii lor.

Noi nu suntem doar victime, ci și oameni cu care să stabilim parteneriate, suntem puternici, dar numai împreună. Pentru unii români este un șoc să vadă uneori mașini de lux din Ucraina, dar aș spune că noi am fugit de război, nu de sărăcie”, explică Daria Yusupova. 

De ce divorțează ucrainencele 

În general, un război aduce schimbări radicale în societatea lovită de această năpastă, pentru că el alimentează cele mai puternice emoții umane. Pentru unii ucraineni, conflictul militar a devenit un punct de pornire în cuplu. Mulți dintre cei care au decis să rămână în Ucraina s-au căsătorit rapid, deși nu voiau neapărat acest lucru. „Cum ziua de mâine a devenit o necunoscută, au decis să nu mai piardă timpul”, explică Daria. Pentru alții, războiul i-a făcut să prețuiască viața mult mai intens, să se bucure mai mult de ea, după cum explică Maria. 

De la începutul invaziei la scară largă, Ucraina a cunoscut un „boom al nunților”. În 2022, numărul căsătoriilor înregistrate a crescut cu cinci procente față de anul precedent, potrivit Opendatabot, o companie ucraineană de date. Iar în anul 2023, numărul căsătoriilor a scăzut brusc – cu 16% într-un an. 

Pentru alți ucraineni, războiul a devenit un test puternic pentru relațiile lor. Pentru acele familii care au început să aibă o relație la distanță, lucrurile s-au complicat, pentru că cei doi parteneri trăiesc în contexte și realități diferite. „Personalitatea femeii, când vine în străinătate împreună cu copiii, se poate schimba. Ea nu mai este aceeași care era înainte. Femeile devin mai independente, mai puternice, mai ambițioase, iar unii parteneri din Ucraina nu pot accepta această schimbare”, explică Daria.

Aceasta este situația prin care a trecut Natalia, o ucraineancă din Odessa. „În Ucraina, rolurile în familie sunt foarte tradiționale. Femeile au grijă de casă, de copii, iar acest lucru pe mine mă nemulțumea încă dinainte de război. Avem doi copii, dar am decis să divorțăm. Înainte de război nu aveam încredere în mine că mă pot descurca singură, acum am devenit independentă în România și am făcut acest pas”, povestește Natalia pentru Libertatea. 

În schimb, Anastasia a decis să divorțeze din cauza violenței domestice. Femeia se afla împreună cu soțul și cei doi copii în România încă din prima zi a invaziei ruse. Datorită faptului că au decis să părăsească țara chiar înainte ca președintele Zelenski să dea legea marțială, soțul ei a putut să treacă granița legal. Odată stabiliți în România, problemele de cuplu s-au acutizat.

„El nu a vrut să se adapteze aici și a început să consume alcool foarte mult. Eu, în schimb, m-am angajat, iar odată cu asta au început certurile, el îmi reproșa că nu mă mai ocup de casă și de el. El nu a acceptat nicio formă de ajutor psihologic”, povestește Anastasia, într-o discuție telefonică cu reporterul Libertatea, într-o română fluentă.

Ce a determinat decizia divorțului a fost o reacție violentă a soțului. „Când a început să mă și bată, mi-am spus că este prea mult. Cu ajutorul unui avocat, am decis să depunem actele de divorț online. Intenționez să stau pe termen lung în România, mi-am depus actele pentru obținerea cetățeniei române. Copiii au început și ei să învețe limba română”, conchide Anastasia. 

Anastasia a putut lua această decizie radicală pentru a deveni independentă financiar, având un loc de muncă stabil în România și își poate crește copiii singură. 

Potrivit Opendatabot, în 2023, în Ucraina au fost înregistrate peste 186.000 de căsătorii, potrivit Ministerului ucrainean al Justiției. Divorțurile și acordurile prenupțiale au crescut și ele, dar sunt mai puține decât înainte de începerea războiului la scară largă. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro