Partidul de extremă-dreapta al lui Marine Le Pen, Adunarea Națională (Rassemblement National – RN), a obținut un rezultat istoric în turul al doilea al alegerilor legislative franceze de duminică – adunând 89 de mandate parlamentare, un scor mult peste cel estimat de sondaje.
Asta în vreme ce blocul centrist al lui Emmanuel Macron a slăbit semnificativ și a eșuat în tentativa de a obține o majoritate absolută – o situație care naște o mulțime de incertitudini pentru viitori cinci ani.
Nimeni nu se aștepta ca partidul lui Le Pen să obțină un astfel de rezultat.
După un scrutin prezidențial tensionat, în care candidata extremei-drepte a pierdut, în ciuda faptului că a reușit un scor foarte bun, majoritatea analiștilor credeau că alegerile parlamentare vor fi despre Jean-Luc Mélenchon.
Le Pen a fost o prezență discretă. A plecat chiar în vacanță, după ce a pierdut turul doi al prezidențialelor în fața lui Macron.
Mélenchon a sfidat într-adevăr așteptările și a unit stânga divizată a Franței. Pe fondul unei campanii altfel lipsite de strălucire, el a creat alianța NUPES, care a devenit principala forță de opoziție a țării.
În schimb, ceea ce a atras atenția tuturor, duminică seară, a fost rezultatul foarte bun obținut de RN.
Este drept că sondajele și analiștii se așteptau ca RN să obțină un rezultat fără precedent în Adunarea Națională. Ultimele sondaje realizate de Ipsos prognozau că RN va obține între 20 și 50 de locuri – oricum un avans major față de cele opt locuri pe care le câștigaseră în 2017.
Asta ar fi însemnat că partidul va avea numărul necesar de deputați pentru a forma un grup politic parlamentar, care le oferă un impuls financiar major și o voce mai puternică în legislativ.
Ultima dată când partidul a putut constitui un grup parlamentar a fost în anii 80, când gruparea, pe atunci numită Frontul Național și condusă de tatăl lui Marine Le Pen, Jean-Marie, a adunat 35 de mandate parlamentare, mulțumită unui experiment electoral cu sistemul proporțional.
Dar realitatea a depășit orice așteptări.
Cu cei 89 de deputați, RN poate să depună moțiuni de cenzură și să trimită proiecte de lege la Consiliul Constituțional. De asemenea, succesul electoral oferă partidului acces la o finanțare substanțial crescută, vitală pentru gruparea lui Le Pen, care are probleme financiare și care încă plătește un credit datorat unei bănci rusești.
RN și-ar putea folosi astfel aceste pârghii pentru a-și promova campania antimigrație și antiislam, în vreme ce va contesta probabil reformele dorite de Macron.
„Nu au existat sondaje care să prevadă acest lucru”
Performanța RN este un „eveniment seismic, un rezultat extraordinar pentru ei”, a declarat Paul Smith, profesor de politică franceză la Universitatea Nottingham, citat de France 24.
„Nu au existat sondaje care să prevadă acest lucru și nu am văzut pe nimeni care să prevadă acest lucru. Le Pen părea slăbită după turul doi al prezidențialelor. Nici ea nu a făcut o campanie reală pentru legislative. Dar, în mod clar, nu a fost așa”, a observat profesorul.
O mare parte a societății franceze îl admiră pe Macron – așa cum a dovedit-o primul tur al prezidențialelor, câștigat pe actualul președinte – care ulterior a ieșit pe primul loc și în finala cu Le Pen.
Dar Macron este, de asemenea, detestat de o mare parte a alegătorilor francezi, atât de la dreapta, cât și de la stânga sa, care îl consideră întruchiparea absolută a unui establishment tehnocrat elitist, distanțat și insensibil la nevoile oamenilor obișnuiți.
Această divizare a definit de altfel tot sezonul electoral francez.
Milioane de alegători ai lui Mélenchon au votat pentru Macron în turul al doilea al prezidențialelor pentru a o ține pe Le Pen departe de putere.
De data aceasta se pare însă că un număr semnificativ de votanți NUPES au votat pentru extrema dreaptă, în confruntările dintre candidații RN și cei ai coaliției prezidențiale Ensemble!, a declarat Paul Smith.
„Explicația simplă a succesului RN este existența unui bloc anti-Macron. Suspiciunea mea este că, deși Mélenchon a spus că niciunul dintre susținătorii săi nu ar trebui să voteze pentru Le Pen, destul de mulți dintre ei au făcut-o. Este clar că ura față de Macron este suficient de intensă pentru ca mulți dintre votanții NUPES să aleagă RN”, a spus el.
„Platforma lui Le Pen”
Una dintre cifrele-cheie ale scrutinului de duminică a fost cea a prezenței la urne: doar aproximativ 46% dintre alegători au ales să se deplaseze la secțiile de votare.
O astfel de prezență scăzută la vot subliniază amploarea sentimentului antisistem din Franța și, ca atare, are legătură directă cu performanța RN, a declarat pentru France 24 Andrew Smith, profesor de politică franceză la Universitatea din Chichester, din West Sussex, Anglia.
„Abținerea de la vot este o formă de protest, un semn al deziluziei. Performanța RN a fost determinată în aceeași măsură de dorința (alegătorilor) de a protesta, cât și de sprijinul pentru politicile partidului”, a spus profesorul.
RN va avea acum o mare oportunitate pentru a-și continua ascensiunea pe scena politică. Puțini grei ai politicii se vor afla în legislativ, dar Le Pen va fi acolo, după ce a fost realeasă în fieful său din regiunea nordică Pas-de-Calais, cu 61% din voturi.
Prin urmare, Le Pen va fi o figură ieșită din comun în Adunarea Națională, cu o influență ieșită din comun, a remarcat Paul Smith.
Fostul premier al lui Macron și cea mai populară personalitate politică a Franței, Édouard Philippe, „nu va fi acolo; Mélenchon nu va fi acolo, dar Le Pen va fi acolo cu 90 de parlamentari în spatele ei”, a remarcat Smith.
Având în vedere acest lucru, a continuat el, „putem considera că Adunarea Națională va deveni platforma lui Le Pen, iar acest lucru va avea probabil ramificații pentru performanțele lor în alegerile locale și regionale. Pe scurt, pentru mulți oameni, RN va părea dintr-odată un partid serios”, a continuat profesorul.
Și având în vedere că NUPES este o alianță electorală de conveniență, nu o uniune politică, merită subliniat faptul că „acest rezultat face din RN cel mai mare partid de opoziție parlamentară”, a adăugat și Jim Shields, profesor de politică franceză la Universitatea Warwick.