Pe 21 decembrie 1989, după ce mitingul convocat de Nicolae Ceaușescu s-a spart, o parte a mulțimii, câteva zeci, apoi sute de oameni și în final mii de oameni, au început să strige lozinci anti-comuniste și împotriva regimului Ceaușescu.
Erau momente nemaivăzute în România. Cei mai mulți dintre demonstranți s-au strâns, puțin după ora prânzului, în fața hotelului Intercontinental, știind că acolo sunt cazați străini și puținii jurnaliști europeni care intrau în acele timpuri în România.
Practic, oamenii sperau să fie filmați, pentru ca strigătul lor să ajungă în străinătate și apoi, întors prin Europa Liberă, la compatrioții din România. Era o formă de ”a afla lumea și țara că noi protestăm”.
S-a strigat ”Jos, Ceaușescu!”, ”Timișoara!”, ”Jos, comunismul!” și ”Vrem alegeri libere!”. În comunism, alegerile erau o formalitate, cu un rezultat dinainte cunoscut.
Câteva ore după aceea, când s-a lăsat întunericul, a început măcelul, s-a tras în oameni, s-au spart baricadele de la Inter și demonstranții au fost fugăriți și împușcați prin tot centrul orașului. Dar era deja prea mult, pentru că Bucureștiul auzise cu urechile sale, până în cartierele îndepărtate, ce se întâmplă. Timișoara era, în sfârșit, răzbunată!
A doua zi, pe 22 decembrie 1989, se năștea o nouă Românie, cea în care alegerile libere contează.
Filmulețul care circulă acum pe rețelele de socializare a fost postat pe YouTube de jurnalistul Paul Cozighian, unul dintre primii oameni care au transmis imagini cu Revoluția din România.
Foto: Evenimentul Zilei