ComenteazăCu 30 de ani de experiență la CIA, serviciul secret extern al SUA, Gregory Sims și-a prezentat recent punctul de vedere cu privire la posibila invazie a Ucrainei din partea Rusiei.
„Pentru a evita o acțiune militară împotriva Ucrainei, condiția lui Vladimir Putin pare că este să primească acordul Occidentului de a transforma Ucraina într-un stat vasal rus”, scrie el pentru „The Cipher Brief”, publicație pe probleme actuale de securitate națională, înființată de o fostă jurnalistă CNN, Suzanne Kelly.
Fostul agent CIA amintește și că Putin vrea ca NATO să-și retragă trupele și echipamentele până la pozițiile sale din 1997, când țările baltice, parte din Uniunea Sovietică până în 1991, și Polonia, fostă țară comunistă, încă nu se alăturaseră alianței. Ceea ce înseamnă, consideră el, că Putin nu vrea să îngenuncheze în viitor doar Ucraina.
Sims mai subliniază că, pentru a-și justifica politica agresivă, liderii ruși vorbesc doar despre suferințele țării lor și niciodată despre cele îndurate de vecinii lor, cauzate chiar de Rusia.
„Oficialii ruși nu ezită să aducă în discuție suferințele cu adevărat îngrozitoare ale țării lor în mâinile naziștilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când justifică nevoia unui cordon sanitar la frontierele lor”, precizează în articol. „Dar autojustificarea lor istorică este extrem de selectivă”.
Problema trecutului sovietic
Acesta oferă ca exemplu atrocitățile din perioada 1932-1933, când liderul sovietic Iosif Stalin a vrut să-i extermine pe ucraineni prin foamete, „Holodomor” – atunci și-au pierdut viața cel puțin 5 milioane de oameni. Și exemplele nu se termină aici. Între 1937 și 1938, sovieticii au executat 400.000 de culaci, cum erau numiți chiaburii lor, dar și 100.000 de etnici poloni din URSS, iar ulterior, 16.000 de letoni. Totul pentru că au fost considerați „antisovietici”. În 1940, URSS a ocupat și a anexat statele baltice, printre ele și Letonia.
„Este surprinzător faptul că aceste state postsovietice, odată eliberate, vor gravita spre o alianță defensivă pentru securitate colectivă?”, se întreabă Sims în textul lui. „Poate că grijile lor ar fi fost atenuate dacă Rusia s-ar fi rupt de trecutul său sovietic după 1991, dar, după pași ezitanți sub Boris Elțîn, Putin a dat timpul înapoi în ceea ce privește extinderea libertăților civile și candoarea cu privire la trecutul sovietic, care glorifică din ce în ce mai mult rolul lui Stalin”, mai notează acesta.
Când a devenit aderarea la NATO „un obiectiv național ucrainean serios”
Fostul agent CIA consideră că acțiunile militare ale Rusiei în Ucraina nu sunt legate de teama lui Putin de NATO. O dovadă, spune el, ar fi începutul tensiunilor. În 2013, Rusia a făcut presiuni asupra lui Viktor Ianukovici, președintele Ucrainei de atunci, pentru a pune capăt demersurilor țării în vederea încheierii unui acord de asociere cu Uniunea Europeană de natură economică. Nu militară.
La scurt timp, s-a ajuns la protestele Euromaidan, care au dus la înlăturarea lui Ianukovici. Au urmat avansarea rușilor în Donbas și anexarea Crimeei. „Abia după uciderea ucrainenilor și ocuparea teritoriului lor de către Rusia, aderarea la NATO a devenit un obiectiv național ucrainean serios. Putin se poate învinovăți acum pentru acest lucru”, explică autorul.
În plus, Putin știe că, pentru ca NATO să pornească o acțiune militară ofensivă, e nevoie de un consens din partea statelor membre, ceea ce e puțin probabil să se obțină.
Prin urmare, teama lui Putin, consideră Sims, are legătură cu faptul că Ucraina ar putea reuși să devină o democrație de orientare europeană, în care presa liberă va limita puterea statului și unde va exista un sistem judiciar independent. „Succesul Ucrainei, atât de apropiată de Rusia din punct de vedere cultural și lingvistic, ar reprezenta un contrast intolerabil în raport cu viziunea autoritară, centrată pe stat, a lui Putin pentru viitorul Rusiei”. De aceea, e hotărât să împiedice acest lucru.
Liderii occidentali au exclus deja o intervenție militară în caz că Rusia va invada Ucraina. Ei vor răspunde în primul rând prin sancțiuni economice. Producția economică a Rusiei este egală cu cea a statului New York, aproximează Sims, care amintește că Vestul a preferat până acum aceste sancțiuni în locul reacțiilor de „nivel nuclear”. Acelea ar include blocarea gazoductului Nord Stream 2 sau excluderea Rusiei din sistemul de tranzacții financiare SWIFT.
Alte opțiuni dure ar fi furnizarea de tehnologie militară mai performantă pentru ucraineni și un schimb mai profund de informații.
„Cea mai mare frică a lui Putin: de propriul popor”
Pentru că soldații ruși vor lupta cu ucrainenii, care vor face tot posibilul să-și apere țara, și nu cu NATO, Putin nu prea va putea să le vândă cetățenilor ruși povestea că Rusia vrea să elibereze Ucraina, mai spune acesta. „Asta este posibil să rezoneze cu elita securității naționale rusești, dar poporul nu este prost și s-a săturat să fie mințit”.
Cea mai puternică reacție la o invazie militară rusă în Ucraina nu va veni din partea niciunui guvern, ci va fi reacția viscerală a societății civile din Rusia în fața nedreptății, e de părere el. Iar vocea acestei societăți civile se va face ascultată în mass-media.
„Încercările regimului de a controla accesul rușilor la informații arată cea mai mare frică a lui Putin, frica tuturor autorităților: propriul popor. El are dreptate să se îngrijoreze; discursul său despre război se epuizează acasă”, explică acesta.
Potrivit fostului agent CIA, Putin va pierde nu în fața altor guverne, ci în fața oamenilor și organizațiilor care au scos la lumină cazuri ca otrăvirea lui Aleksei Navalnîi, principalul lui opozant, și a lui Serghei Skripal, agent dublu pentru serviciul de informații externe al guvernului Marii Britanii. Dar și Panama Papers sau doborârea avionului de linie MH17 al Malaysia Airlines.
Gregory Sims consideră că lui Putin îi va veni greu să se apere de această dinamică, pentru că nu poate să o înțeleagă. „Pentru el, societatea civilă este ceva ghidat de stat, nu invers”, scrie în textul de opinie. Două exemple pe care le dă sunt „Revoluția portocalie” din Ucraina din 2004 și revolta „Maidan” din 2014, pe care liderul rus nu le-a considerat evenimente populare spontane „provocate de greșeli politice, ci «operațiuni» sau «proiecte» desfășurate de servicii speciale străine, concepute pentru a submina Rusia”, conchide Sims.
Foto: Hepta