ComenteazăAngajatul Metrorex mai vorbeşte despre o lipsă de personal, creată artificial, într-o structură vitală funcţionării transportului în subteran, despre achiziţii de echipamente proaste, neadaptate condiţiilor dificile de muncă, dar şi despre o lege a tăcerii în rândul organizației, impusă de interesele financiare ale celor care conduc sindicatul.
Sursa Libertatea a detaliat şi culisele luptei pentru controlul spaţiilor comerciale de la metrou. Ziarul a ales să-i protejeze identitatea, din motive lesne de înţeles.
– Aţi fost membru de sindicat…
– Da. Dar din 1990 şi până în prezent s-a instaurat legea tăcerii. În primii patru-cinci ani după înfiinţarea sindicatului a fost totul în regulă. Era un dialog între conducerea sindicatului şi muncitori şi invers. Ne ascultau părerile, doleanţele, însă de când au apărut aceste spaţii comerciale, au început să se pună piedici. Spaţiile acestea comerciale, la început au fost nişte tarabe. Cu orice exprimare sau nemulţumire pe care o aveam, ei încercau să ne şantajeze prin orice mijloace. Spre exemplu, dacă voiam să progresăm în categorii (n.r. – de salarizare), ne puneau piedici astfel încât să nu trecem examenul de promovare.
– Şi care este legătura cu spaţiile comerciale?
– De multă vreme ei nu s-au mai luptat pentru muncitori, ci pentru aceste spaţii. Am luat câte doi la sută, trei la sută, cinci la sută, în funcţie de cum aveau ei negocierile privind interesele lor. De exemplu, dacă se punea accentul pe magazine, atunci o lăsau uşor şi nu mai luptau pentru drepturile muncitorilor.
– Ce salariu aveţi?
– Eu câştig în jur de 3.000 de lei în mână. Noi suntem cei marginalizaţi, noi suntem cei care muncim foarte, foarte greu. Noi avem o categorie salarială de maximum 18 clase. Le-am arătat grila de salarizare a celor de la CFR, pentru că este fix aceeaşi muncă şi facem aceleaşi operaţii. La CFR, pentru aceeaşi muncă se dă clasă 24. Doar că noi nu prea avem echipamente, muncim cu mâna: schimbăm şină, schimbăm blocheţi, transportăm şina s.a.m.d. Spre exemplu, toată pilitura aia de la tăiat şina îţi intră în ochi. La o lucrare de genul ăsta se ridică praful pe 50 de metri. Odată ce s-a ridicat, unde e curentul, acolo se duce pilitura. Mulți îşi pierd vederea, în timp. Nu mai zic de revizorii care fac kilometri noapte de noapte.
– De ce nu vă sunt acordate aceste clase de salarizare?
– Ele se dau în funcţie de buget. Iar cei din conducerea sindicatului împart bugetul acolo unde au relaţii şi rude angajate. Aceste clase trebuie acordate în funcţie de vechime şi de experienţă. Noi suntem cu salariile cele mai mici din toată compania. Seara de seară verificăm şina cu aparate de măsurat. Faţă de alte secţii, la noi nu există să stăm.
– Este deficit de personal la secţia unde lucraţi dumneavoastră?
– Da, dar este o situaţie artificială. Când se duc şi negociază (n.r. – Contractul Colectiv de Muncă), spun că este deficit la siguranţa circulaţiei, în special la Linii. (…) Să zicem că ei angajează la Linii 30 de oameni, oamenii lor, după care îi iau şi îi transferă la alte secţii. Şi mereu rămâne aici deficit de oameni. E mai simplu pentru ei, că aici nu au cum să le fie refuzate niciodată angajările.
– Cât de mare este deficitul de personal la Linii?
– În anii 90, la un district de cale ferată, erau aproape 35 de oameni. Noi acum nu facem faţă şi sunt chemaţi oameni de la alte districte. Dacă intră în concediu trei inşi, noi schimbăm o şină în 10 oameni. Vorbim despre 50 de kilograme pe jumătate de metru de şină ferată. Faceţi o socoteală la o şină de 25 de metri. Unde e nevoie de ajutor se împrumută districtele între ele.
– Un alt angajat ne-a mărturisit zilele trecute că în tuneluri se munceşte ca pe vremea lui Carol…
– (zâmbeşte) Dacă te duci la un şef de secţie şi îți expui punctul de vedere, în secunda doi a dat telefon la sindicat şi raportează. Dacă te duci în audienţă la director, s-a aflat, pentru că secretara este cumnata şefului de secţie. Şi tot aşa. Vă dau un exemplu. Ei investesc în veste care sunt incomode. Se agaţă, nu putem munci. De ce nu cumpără salopete cu nişte benzi reflectorizante? Nu se găseşte o fabrică de unde să iasă salopetele cu tot cu benzi? Ei cumpără şi veste, şi salopete. Anul trecut ne-au luat încălţări de proastă calitate. Efectiv n-am putut să le purtăm. Am făcut bătături şi nu puteam să merg. Şi tot ei vin şi ne verifică dacă respectăm protecţia muncii.
– Aţi menţionat ceva de echipamentele cu care munciţi. Aveţi echipamente?
– Ne-au adus răngi de aproape 12 kilograme. Când o rangă trebuie să fie uşoară, ca să poţi s-o mânuieşti. Ne-au adus nişte ciocane cu care scoatem clemele de 50 cm. Pentru această operaţiune, un ciocan trebuie să aibă cel puţin 80 de centimetri înălţime. Ne-au adus chei de 60 de centimetri, când ele trebuie făcute după înălţimea omului. De câte ori le transmiţi lucrurile astea, te iau de rău şi te ţin minte.
– Această cerere de majorare a salariilor cu 42% nu vă ajută şi pe dumneavoastră?
– Ei încearcă să atragă muncitorii de partea lor cu acei 42% la sută. Protestul ăsta pe care îl fac ei nu este în interesul angajaţilor. Dacă acum ministrul şi directorul vin şi anunţă o majorare de 10% şi patru clase de salarizare la Linii, vă spun că muncitorii s-ar retrage. Miza sunt spaţiile comerciale. Dacă Metrorex va scoate aceste spaţii comerciale la licitaţie, ei nu vor putea să liciteze. Asta e marea lor supărare, pentru că se încasează foarte mulţi bani. Spaţiile sunt închiriate pe chitanţe fictive. Mulţi bani ajung direct la liderii de sindicat. Ca să nu vă mai zic şi că anumiţi membri ai sindicatului au spaţii şi nu plătesc nimic. Ce se întâmplă acum nu este nici o negociere, ci o luptă pentru aceste spaţii.
Ce spun şefii sindicatului
Ziarul a solicitat un punct de vedere conducerii sindicatului, prin secretariat, cu privire la aceste aspecte. Am fost contactaţi de vicepreşedintele USLM, Ghiţă Nichifor, care este şi liderul de sindicat al Secţiilor de Linii şi Tunele.
„Ar fi bine şi normal să-mi spuneţi cine este acest fost membru de sindicat, ca să vă spun şi eu cine este el. (…) Acest om, indiferent dacă există sau nu există, nici nu ştie ce este aceea o negociere privind Cotractul Colectiv de Muncă, nici nu ştie care este legea în acest sens şi cum se poartă o negociere colectivă. El e la mentalitatea că dacă eşti sindicat, ceri şi toată lumea îţi dă.
Dacă nu vreţi să ne spuneţi cine este acest fost membru de sindicat înseamnă că este un anonim care a citit anumite articole prin presă, unele scrise direct cu rea-credinţă. Noi negociem contractele colective de muncă în conformitate cu Legea 62. Pentru mine, dacă este fost membru de sindicat, nu există”, a punctat vicepreşedintele USLM.
Cât despre deficitul de personal de la Linii, Ghiţă Nichifor a confirmat starea de fapt şi transmis că „se angajează altceva la Metrorex. Vin pe linie politică, vin de neunde, dar apar mereu. Şi nu la Linii şi Tunele, că acolo e muncă grea. Se duc acolo sus, la etajul 9 (n.r. – sediul Metrorex din incinta Ministerului Transporturilor), la aer curat”.
Ulterior discuţiei, liderul de sindicat a transmis şi o adresă care ar fi ajuns la conducerea Metrorex în luna august 2018. Coincidenţă sau nu, o lună mai târziu contractul de asociere dintre firma sindicatului şi compania de stat privind spaţiile comerciale avea să expire.
Redăm, mai jos, documentul integral.
Adresa USLM către conducerea Metrorex. by Catalin Andrei Doscas on Scribd
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea