ComenteazăÎn 2 august 2021, Libertatea a publicat un interviu cu directorul Colegiului Gheorghe Șincai din București, profesorul de matematică Mircea Țeca.
Discuția a vizat tema relocării liceului, cerută de Primăria Sectorului 4 pentru a consolida clădirea. Redacția îl intervievase înainte și pe inginerul Dumitru Popescu, expertul independent a cărui cercetare a stat la baza deciziei primăriei. „Eu nu mi-aș trimite nepotul să învețe în clădirea Colegiului Șincai”, a spus inginerul în interviul pentru Libertatea.
Primăria nu a trimis nicio poziție redacției
După publicarea celuilalt interviu, cu directorul liceului, Primăria nu a trimis nicio poziție ziarului. Dar după trei zile, sectorul 4 s-a adresat instanței, căreia i-a solicitat să decidă o ordonanță președințială urgentă.
PS4 susține că nu e niciun conflict între ea și liceu, deși există procese
În plângerea sa, primăria susține inclusiv faptul că jurnalistul nu trebuia să spună în prezentarea situației, din introducerea interviului, că există un conflict între primărie și liceu.
„În mod fals se arată că există un conflict”, spune primăria, deși există mai multe procese în derulare între cele două instituții, PS4 și liceu.
Printre întrebările puse de reporterul Cristina Radu directorului Mircea Țeca au fost:
– Primăria v-a dat trei variante de relocare: Școala Ienăchiță Văcărescu, Liceul Traian Vuia și Liceul Dacia. Și le-ați respins pe toate. De ce?
– Nu vă este teamă pentru copilul dumneavoastră să învețe într-o clădire în clasa a doua de risc?
– Totuși, un expert, un inginer, a stabilit că „Șincai” are risc seismic.
– Dar dacă expertiza asta tehnică ar fi fost făcută de PMB, cum ați fi abordat situația?
În opinia noastră, subiectivă desigur, interviul este echilibrat și realizat după toate standardele profesiei. Interviul este unul dintre episoadele unei serii mai lungi, în care, în mai multe articole, există publicată și opinia pe larg a primăriei. Așa arată interviul integral cu directorul Țeca, publicat de Libertatea:
Suntem obligați să publicăm teorii nedemocratice ale autorităților
Prin ordonanța președințială cerută de primărie împotriva ziarului, Judecătoria Sectorului 2 a dat dreptate Sectorului 4. Cum nu există încă motivare, nu e clar dacă instanța și-a însușit punctul de vedere al primăriei, pe care ne obligă să-l publicăm, dar se presupune că l-a găsit iminent valabil, de vreme ce îl consideră necesar informării publice, în regim de urgență.
Primăria consideră că altfel ar fi trebuit puse întrebările de către reporterul Libertatea și, mai mult, că o parte din răspunsurile directorului nu ar fi trebuit publicate!
Prin decizia Judecătoriei Sectorului 2 suntem obligați să publicăm, în regim de urgență și în absența unei decizii pe fond, ceea ce reprezintă, în opinia noastră, susțineri nedemocratice ale statului despre felul în care ar trebui să funcționeze relația autorități-presă-cetățeni.
De pildă, potrivit ideilor primăriei conduse de Daniel Băluță, „necenzurarea afirmațiilor” unui intervievat devine un lucru rău, după cum veți putea citi mai jos. „Necenzurarea afirmațiilor” este citat din propriile cuvinte ale autorităților. Dacă lucrurile s-ar derula cum pretinde Sectorul 4, o administrație de sector ar ajunge să stabilească ce afirmație e falsă și ce e adevărat. Ele ar căpăta, prin mâna justiției, puterea de a face intervenții și de a cenzura libertatea de exprimare a altora, fie că aceștia sunt redacții sau cetățeni. Autoritățile ajung să decidă, așadar, ce publică un ziar.
Ce a spus avocata Diana Hatneanu
Aceste concepții sunt, considerăm noi, împotriva jurisprudenței europene și românești. Așa cum avocata Diana Hatneanu a subliniat în pledoaria sa și în concluziile scrise, înaintate judecătorului din acest caz, în țările democratice nu e treaba autorităților publice sau a instanțelor să se substituie jurnaliștilor și să intervină în conținutul publicațiilor.
Metodele redactării [jurnalistice] obiective și echilibrate pot varia considerabil, depinzând printre altele și de mediul în discuție. Nu este de competența acestei Curți, și, de altfel, nici de competența instanțelor naționale, să substituie propriile opinii celor ale presei cu privire la ce tehnică de redactare ar trebui adoptată de jurnaliști.
Marea Cameră a Curții Europene, în hotărârea Jersild vs Danemarca din 23 septembrie 1994:
Și alți judecători români gândesc european: „Instanțele judecătorești s-ar transforma în veritabile autorități de cenzură”
De altfel, și judecătorii români au, în majoritate, această înțelegere democratică. Într-unul dintre procesele pe care foștii ofițeri din „lotul Shanghai” l-au înaintat ziarului, judecătorul Andrei Aurel Păun, de la aceeași Judecătorie a Sectorului 2, a argumentat că rolul instanței „nu e acela de a efectua o analiză semantică și stilistică a operelor jurnalistice și nici acela de a verifica validitatea raționamentelor (deductive sau inductive) ale jurnaliștilor, întrucât aceasta ar însemna că instanțele judecătorești s-ar transforma în veritabile autorități de cenzură, ceea ce, într-o societate democratică bazată pe respectarea drepturilor fundamentale ale omului și pe domnia legii, nu poate fi admis”.
Atribuțiile instanțelor judecătorești se rezumă la o analiză strict juridică a cauzei, în sensul stabilirii dacă titularul dreptului la libertate de exprimare a respectat în exercițiul său limitele interne și externe ale acestuia.
Judecătorul Andrei Aurel Păun, Judecătoria Sectorului 2:
Verdictul judecătorului Păun se bazează pe interpretarea clasic-democratică a legii, în care oamenii au nevoie de informații pe care jurnaliștii le oferă, acestora din urmă solicitându-li-se bună credință și respectarea standardelor, pe care nu le fixează și nu le reinventează autoritățile publice după propriul interes. Așa arată o societate liberă.
Respectăm verdictul și publicăm ce ne-a obligat să publicăm
Celălalt judecător, care a pronunțat recent ordonanța președințială în care Primăria susține cenzurarea intervievaților, are, probabil, o altă înțelegere a lucrurilor.
Îi respectăm judecătorului decizia și publicăm mai jos, integral, ceea ce el a hotărât să publicăm, adică poziția Primăriei, în care veți vedea că, practic, autoritățile se substituie și celui care pune întrebări, și celui care răspunde!
Nu îi facem judecătorului numele public, pentru ca el să nu fie supus unei dezbateri pe rețelele sociale, discuții din care uneori lipsesc argumentele, fiind înlocuite cu judecăți radicale și, nu rareori, cu insulte.
În cazul sentinței lui, așa cum o privim noi, ca redacție, au precumpănit interesele ordinii statului în fața celei ale societății, într-o manieră de cenzură. Suntem, admitem deschis, subiectivi ca parte în cauză, însă încercăm să trecem dincolo de situația concretă și să ne referim la riscurile generale.
Dacă această decizie a Judecătoriei Sectorului 2 s-ar multiplica, ar însemna ca orice interviu sau articol, indiferent dacă acesta conține fapte sau opinii, să fie urmat de o corecție impusă de către stat.
Invocând urgențe sau interese locale și naționale, s-ar impune o versiune oficială pe care publicația să fie obligată să o găzduiască, ceea ce nu se întâmplă în nicio țară membră a UE. În final, nu am face decât să transcriem contabil punctele de vedere ale autorităților, care ar decide ce trebuie oamenii să afle și ce aceștia nu au voie să știe.
Riscul amestecului statului în dreptul la informare este critic și doar aparent ne privește pe noi, ca ziariști, afectând, în primul rând, publicul și societatea. Așa cum spunea un mare judecător, „alegerea nu este între ordine și libertate. Este între libertate cu ordine și anarhie fără nici una dintre ele”.
În urma deciziei definitive, Libertatea a eliminat de pe siteul său articolul oficial, impus de Primărie, pe care o variantă anterioară a acestui text l-a conținut.
Foto ilustrativ: Shutterstock