„Nu mă înțelegeți greșit, de obicei iubesc sistemul de transport public din București, chiar dacă autobuzele ar putea circula în intervale mult mai frecvente, dar luând în considerare bugetul nesemnificativ cu care RATB (sau, așa cum este denumită acum oficial, STB, compania care operează transportul public la nivel de suprafață în oraș) funcționează și biletele ieftine, chiar nu mă pot plânge prea mult de transportul public din București.

Ceea ce nu pot, însă, spune despre oamenii care îl folosesc. Mai ales, cei care insistă să stea lângă ușă ca să fie primii la coborârea din autobuz.

A trebuit, de-a lungul anilor, să încep să înțeleg încet multe lucruri despre viața în București (și despre România, în general), ceea ce la început părea bizar, de la a mânca slănină, ceea ce mi-a luat mai bine de 15 ani ca să învăț cum să o apreciez (acum o iubesc), de la de ce multe mame din România le pun bebelușilor căciuli de lână groase în mijlocul verii (de teama curentului, evident).

Câteva lucruri rămân mistere, totuși, de la obsesia cu artificii și de ce adresele sunt atât de complicate. (De ce blocurile au un număr de stradă și blocurile alta?).

Dar după o călătorie teribilă în această săptămână cu autobuzul, misterul bizar pe care vreau să îl rezolv acum este insistența de a fi primul la coborâre.

Îl numesc… ‘sindromul accesului facil la uși. Iar pentru cei neinițiați, iată pe scurt simptomele:

Când urci într-un autobuz plin ochi, românii care suferă de ‘sindromul accesului facil la uși vor sta cât mai aproape cu putință de ieșire, de obicei, în așa fel încât face accesul dificil pentru oricine vrea să urce și se așază între ei și ușă. Acei suferinzi care, din cauza unui moment scurt de lipsă de concentrare, s-au așezat la doi sau trei metri de cea mai apropiată ușă, își vor reveni mai devreme sau mai târziu, se vor ridica brusc din scaunele lor, se vor strecura prin mulțime ca să stea cât mai aproape posibil de ușă.

Chiar și cei care la început pari imuni la sindrom, în curând își vor da seama că suferă de o formă a sindromului Tourette* și te vor întreba compulsiv: ‘Coborâți la prima? pe acei care stau între ei și cea mai apropiată ușă (chiar dacă sunt aproape de acea ușă).

Răspunsul corect (mă rog, răspunsul pe care îmi place să-l dau oricum) este „Nu, și de fapt am intenția de a rămâne fix în locul acesta ca să-ți blochez drumul spre ușă”.

Îți ia de obicei un minut sau două să treci de la sarcasm la faptă.

Sunt aspru? Poate. Dar îmi displace acel ‘Coborâți la prima? atât de mult încât mă simt obligat să îi fac pe oameni să realizeze ce patetici sunt. După mine, dezvăluie opinia îngrozitoare că navetiștii din București se merită unii pe alții.

Practic, ei nu cred că oamenii le vor permite simplista curtoazie de a le face loc să coboare din autobuz. E destul de trist.

Cu excepția cazului în care, într-adevăr, toți încearcă să câștige un premiu, despre care nu știu, celor care reușesc să coboare din autobuz în timp record”, a scris Craig Turp, pe emerging-europe.com, materialul intitulat „Există un premiu pentru cei care coboară primii?”

Conform unui studiu recent, călătorii din București se tem de transportul în comun! Peste jumătate dintre ei spun că au fost agresaţi. STB refuză să discute subiectul siguranţei.

*Sindromul Tourette este o dereglare a sistemului nervos care se manifestă prin ticuri verbale sau non-verbale. Primele simptome grave apar la începutul perioadei de adolescentă, în intervalul de vârstă 2-15 ani, şi constau în ticuri simple ale feţei, gâtului, mâinilor şi ale picioarelor. (Sursa: qbebe.ro)

Citește și… VIDEO/ Viața unui operator la 112: de la fetița de 10 ani care și-a salvat mama, la românii care sună ca să-şi încarce cartelele telefonice

 

La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!
 

Urmărește-ne pe Google News