100 de milioane de muncitori migranți are India, oameni care și-au găsit de lucru în alte state decât cele de domiciliu. Toți aceștia s-au trezit blocați departe de casă, fără bani și mâncare, după ce carantina instituită la 24 martie, din cauza pandemiei de COVID-19, i-a lăsat fără joburi.
Fără să aibă posibilitatea să supraviețuiască în orașe, cu reţeaua feroviară oprită, nu puţini au fost cei care au luat decizia de a merge pe jos mii de kilometri pentru a ajunge acasă.
Rajesh Chouhan a fost unul dintre ei. El a reuşit să străbată 2.000 de kilometri în 10 zile. La jumătatea distanței, pentru că picioarele i s-au umflat, a folosit o bucată dintr-un coș de gunoi găsit pe marginea drumului ca să curețe puroiul din rănile pe care și le făcuse.
În ciuda suferinței, muncitorul de 26 de ani nu s-a oprit din mers. Însă mulți nu au reușit să-și termine călătoria.
Într-un incident şocant, 16 muncitori au fost loviţi de un tren de marfă în timp ce dormeau pe calea ferată. Alţii au pierit în accidente rutiere, iar unii au murit din cauza epuizării, deshidratării sau foamei. Cei ridicați de poliție au fost adesea trimiși înapoi în orașele din care încercaseră să plece.
Pe jos, sfidând regulile şi restricțiile carantinei
Rajesh Chouhan a plecat la drum pe 12 mai, din Bengaluru, cunoscut în trecut sub numele de Bangalore, spre locuinţa sa din Uttar Pradesh.
A sperat să facă autostopul pentru a străbate cea mai mare porţiune a distanţei, dar, pentru că poliţia verifica permanent camioanele, şoferii i-au cerut foarte mulţi bani pentru a-și asuma riscul de a-l lua. Bani pe care Chouhan nu îi avea.
Prin urmare, a mers pe jos, însoțit de alți câțiva muncitori care voiau să ajungă în Uttar Pradesh, ocolind atent punctele de control ale poliției şi suprviețuind doar cu ceai şi biscuiţi. “Ne era foame, dar nu aveam de ales. Trebuia să păstrăm banii pentru situaţii de urgenţă”, a explicat Rajesh.
Iar drumul istovitor l-a marcat. “Nu cred că voi uita vreodată această călătorie. Întotdeauna îmi voi aminti cu tristeţe de ea”, a spus tânărul migrant.
Am fost bătuți de Poliţie de multe ori. Doar pentru că suntem săraci, nu înseamnă că nu putem simți durerea.
Tânărul indian de de 26 de ani:
Orientare cu Google Maps
Migranții au avut nouă telefoane mobile și au folosit Google Maps ca să se orienteze. Pentru a economisi bateriile, au folosit telefoanele cu rândul, pentru că au fost puține locuri pe drum unde și-au putut încărca telefoanele.
Indienii au fost nevoiţi să suporte temperaturi de 40 de grade Celsius, așa că luau pauză la fiecare două ore.
Chouhan şi-a propus să parcurgă cam 100 de kilometri pe zi.
“A existat tentația de a ne odihni sau de a dormi. Dar eram conștienți că este mai dificil să mergem după ce ne-am aşezat”, a spus Rajesh.
Prima masă, după 4 zile
După patru zile pe drum, Rajesh și însoțitorii lui au avut noroc. Un sătean i-a dus la o școală unde ONG-urile ofereau mâncare și apă lucrătorilor migranți.
Peste 300 de migranți mâncau când a venit Poliţia. “Au început să ne abuzeze”, a spus Chouhan. “Ziceau că nu respectăm distanțarea socială și că ar trebui să stăm la 10 metri unul de celălalt. Au încercat să împrăștie mulțimea și au spus organizatorilor să nu mai dea mâncare”.
Dar migranții erau mai mulţi decât poliţiştii, aşa că “am început să strigăm. Unii muncitori migranți au început chiar să intre în altercaţii cu poliția, iar poliția s-a retras”.
Câteva zile mai târziu, au ajuns la graniţa cu statul lor, Uttar Pradesh. Casa era la o distanţă de 350 de kilometri. “Am uitat de durerea pe care o simţeam după atâta mers. Simţeam că deja am ajuns acasă”, a povestit Chouhan.
a pierdut indianul de 26 de ani pe drumul pe jos către casă.
În ziua a 10-a, când mai aveau de străbătut doar 30 de kilometri, un băiat de 14 ani din grup a renunțat. S-a prăbuşit pe asfalt, epuizat. Grupul l-a ajutat însă să îşi revină, turnându-i apă pe faţă.
Apoi, când au ajuns la 3 kilometri de casă, au dat nas în nas cu Poliţia. Slăbiţi de efort şi nemâncaţi, nu au opus efort şi au permis ofițerilor să-i plaseze în carantină. Dar erau deja acasă.
“Voi aştepta câteva săptămâni, apoi plec din nou la muncă”
Tragedia nu a ocolit însă grupul de migranţi. Un bărbat de 30 de ani a fost muşcat de un şarpe şi a murit în drum spre spital.
Chouhan a fost extrem de afectat, dar a spus că nu are încotro şi, după ce lucrurile se vor linişti, se va întoarce în oraș pentru a munci.
“Când am plecat din Bengaluru, m-am hotărât să nu mă mai întorc niciodată. Dar cel mai bun lucru pe care îl pot face este să aștept câteva săptămâni pentru a aştepta ridicarea carantinei şi plec din nou la muncă”, a spus el.