ComenteazăA zis că-i ajunge prizărita de alocaţie din proiectul de Buget şi a refuzat suplimentarea ei, acceptată de comisiile de buget-finanţe, prin amendamentul Victor Surdu. Cred că ministrul Mihail Dumitru se afla într-o stare nefirească, paranormală chiar, dacă s-a opus ca statul să încerce să păstreze poate singurul colac de salvare al unei ţări în criză: agricultura românească, aceea care ar putea hrăni 70-80 de milioane de oameni, dar care importă deja peste 70% din alimente.
În pragul unei crize mondiale a alimentaţiei, stupefiant, ministrul român n-are nevoie de bani. Nici pentru irigaţii, pentru îmbunătăţiri funciare, nici pentru crearea grabnică a unui sistem de preluare şi valorificare, fie şi în regim public-privat, a producţiei autohtone.
Gestul ministrului, pe care plenul Parlamentului îl poate ignora, cu responsabilitate pentru subzistenţa populaţiei, dă de gândit. Mai ales în contextul în care nici un alt coordonator principal de credite, de la Preşedinţie, la Ministerele Dezvoltării, Transporturilor, Justiţiei sau Internelor, n-a fost dispus să renunţe barem la un şfanţ, ci dimpotrivă.
Cu asemenea calităţi manageriale, Mihail Dumitru, oricât i-ar ţine spatele Gheorghe Flutur, poate deschide deja seria remanierilor. Până nu e prea târziu, pentru că anul agricol, lucrările de primăvară deja bat la uşă, iar fermierii au buzunarele goale şi nici o perspectivă.