Ce a făcut autorul e ca atunci când ai textul pregătit și acum îți cauți numai personajele
Cristof Labancz, arhitect, omul care l-a ajutat pe ziarist în România
- „Exact așa mi-a spus. Vă rog să-l întrebați pe arhitectul român Cristof Labancz, martor al conversației”, a explicat, pentru Libertatea, autorul articolului, jurnalistul Andreas Macho.
- Contactat de Libertatea, martorul l-a infirmat însă pe ziaristul de la revista nemțească.
- „Jurnalistul a venit setat cu propriile idei ca să scrie de rău de România”, susține arhitectul Cristof Labancz.
- Aceeași acuză – a unor declarații fie inexistente, fie scoase din context – o aduce articolului și Marius Necula, om de afaceri român, citat și el în articolul din WirtschaftsWoche.
de Aurelian Botezatu și Daniel Ionașcu
Articolul care urmează nu e nici pro, nici contra, nu e nici patriotic, nici antipatriotic, e despre restituirea faptelor, așa cum s-au petrecut ele.
În căutarea faptelor, Libertatea a vorbit cu toate părțile implicate.
Recent, săptămânalul WirtschaftsWoche (Săptămâna Financiară) a publicat un articol despre România, intitulat: “N-aș recomanda nici unei firme germane să vină aici”.
Omul care a dat titlul
WirtschaftsWoche este cea mai importantă revistă de business din Germania, o adevărată Biblie a referințelor pentru cei care lucrează la bursele de la Frankfurt și Dusseldorf.
Omul care, prin citatul său, a oferit titlul articolului din WirtschaftsWoche se numește Ludger Thol, om de afaceri stabilit de 16 ani în România.
Thol este din Essen și a copilărit lângă Freiburg, într-o familie modestă, cu patru frați, conform unui interviu acordat pentru Ziar de Cluj.
El este președintele Clubului Oamenilor de Afaceri de Limbă Germană din Transilvania de Nord.
Numai că Ludger Thol spune că nu a declarat niciodată „N-aș recomanda nici unei firme germane să vină aici”.
Thol: „Este ceva scris ce eu nu am zis!”
-Bună ziua, domnule Thol, sunteți citat într-o publicație germană spunând că nu ați recomanda firmelor germane să vină în România. Din cauza corupției…
-Ce? Ce am spus? Nu este adevărat.
-Că nu ați recomanda firmelor germane să vină în România. Iar articolul este despre corupție.
-Nu, nu știu acest articol.
-Adică citatele nu exprimă opinia dumneavoastră despre felul în care vedeți mediul de business din România?
-Eu văd bine mediul de business din România, sunt aici de 16 ani. Articolul acesta, de unde este?
-În WirtschaftsWoche. Titlul este un citat din dumneavoastră: „N-aș recomanda nici unei firme germane să vină aici”.
-(în română) Este total greșit! Este ceva scris ce eu nu am zis. Absolut. (în engleză) Pentru mine nu este nici un motiv să nu vii în România pentru că ar fi corupția altfel decât în alte țări. Pentru mine, nu este o problemă.
-N-ați fost citat corect?
-Absolut! Nu! Nu! Puteți să îmi trimiteți articolul?
-O să vă trimit pe WhatsApp și o să vă sun înapoi.
(…)
-Ați citit articolul, ziarul?
-(în engleză) Ce am spus a fost scos din context. Nu aceasta este opinia mea. Am vorbit la consulatul german, nu știu ce să fac.
-Dar cum vedeți dumneavoastră corupția din România? Ați avut probleme?
-Nu am avut probleme în 16 ani, nimeni nu mi-a cerut bani. Am citit în ziare, știu că există.
-Dar cum vedeți corupția în ultimii ani, a crescut sau a scăzut?
-Nimic nu s-a schimbat, este la fel. Dar pentru mine nu a fost o problemă. (în română) Îmi pare rău!
Autorul articolului: „L-am întrebat de două ori, tocmai pentru că mi s-a părut o afirmație dură”
Libertatea a contactat atât redacția WirtschaftsWoche, cât și pe autorul articolului, Andreas Macho.
Există posibilitatea ca un om de afaceri să se teamă de ce a declarat și să încerce să nege, ca să nu-și afecteze relațiile locale.
Ziaristul a fost ferm de poziții.
„Discuția cu domnul Thol a avut loc în data de 24 ianuarie, în biroul său din Cluj-Napoca. Afirmația domnului Thol menționată de dvs. („Nu pot să sfătuiesc nici un antreprenor german cu o inimă curată să vină în România”) a fost făcută la această dată. Conversația n-a fost înregistrată audio. Ca întotdeauna în timpul unor astfel de conversații, am luat note și am scris propoziția în carnetul meu”, explică jurnalistul Andreas Macho.
Autorul a invocat un martor care îl poate confirma.
„Există, de asemenea, un martor al conversației, și anume arhitectul român Cristof Labancz, care a fost prezent la interviu. Dacă își poate aminti fraza în cauză, ar trebui să-l întrebați singur”.
„De asemenea, l-am întâlnit pe dl. Thol la recepția de Anul Nou a AHK România câteva zile mai târziu. Pentru că declarația domnului Thol mi s-a părut foarte dură, l-am întrebat la această întâlnire în plus, dacă am înțeles corect propoziția. El a afirmat acest lucru și a subliniat că trebuie inclusă în mod necesar și propoziția «cu inima curată»”.
Martorul: „El cumva a venit cu niște idei preconcepute, deja pregătite în sertar”
Arhitectul Cristof Labancz a fost mai mult decât un martor. În termeni jurnalistici, el a fost un „fixer”, omul care îi propune ziaristului străin contactele necesare ca să-și facă treaba.
Ce a ieșit, din punctul lui de vedere, povestește singur.
-Domnule Cristof Labancz, ați asistat la un interviu al unui ziarist din Germania făcut cu domnul Ludger Thol?
Cristof Laboncz: Am fost la un interviu cu domnul Ludger Thol, da.
-Sunteți invocat ca martor de ziarist, pentru că domnul Thol neagă.
-Într-un fel și eu sunt foarte nemulțumit de articolul pe care l-a scris domnul din Germania. Chiar am citit și eu articolul acuma și am fost puțin nemulțumit pentru că a spus cumva, chiar le-am transmis și celorlalți prieteni că el cumva a venit cu niște idei preconcepute pe care el le avea deja pregătite în sertar. Și orice ai fi spus el cumva așa le punea subiectele ca să prezinte el… Chiar m-am plâns și eu, îl cunoscusem în prima zi pe el. Și mi-a zis: «Domle, cunoști pe cineva?». «Da, domnle, te duc, să discuți în stânga, în dreapta, cu oameni».
-Deci ziaristul a venit la dumnevoastră.
-Da, și i-am zis «eu te duc pe aicea, cunosc oameni». Și când am citit articolul mi s-a părut un pic cam așa, cumva «Dom’le, tu vii aicea două zile în România și deja tu vii cu totul pregătit în sertar și le împachetezi așa ca să le prezinți…» M-am plâns și eu.
-Cine a mai reclamat articolul? Cine a mai făcut reclamație împotriva modului în care a fost redactat?
-Eu personal am făcut reclamație. Și mie mi l-a recomandat cineva pe domnul acesta.
-Și ne puteți spune cine vi l-a recomandat?
– Un domn din Germania.
-Un partener de afaceri?
-Un partener de afaceri a spus că e cineva aicea care așa…Eu l-am dus la mine la fermă, că mă ocup cu agricultură. Am văzut cumva că domnul ăsta e un pic cam ciudățel. El era deja setat că așa vrea să prezinte el lucrurile. Înțelegeți?
-Legat de fraza asta, care a provocat nemulțumire, că domnul Thol n-ar recomanda firmelor germane să vină în România. A spus-o domnul Thol? Domnul jurnalist a spus că dumnevoastră puteți să confirmați.
-Eu cred că e puțin cam scoasă din context propoziția. El a venit așa setat. Ai textul pregătit și acuma îți cauți numai personajele, trebuie să tragi mănușa pe cineva. Eu chiar mă gândeam că domnul Thol e de 15 ani în România. «Tu de ce crezi că stă de 15 ani în România?» Pentru că îi place România. Eu îl cunosc de 15 ani pe domnul Thol. Vii tu de 3 zile și deja ești mare specialist. O să îl sun și eu pe băiatul acela, nu mi se pare chiar așa în regulă să prezinți așa. Eu am primit articolul din alte surse.
-Ziceți că a fost scos din context.
-Da, da, da. Eu am trăit și în Germania mult. 8 ani am trăit în Germania. Acolo am studiat, acolo am terminat facultatea și m-am întors din Germania. Cum să zic, ei nici nu știu unde este România, nemții. Ce e România, Ungaria, Bulgaria, Ucraina? Cam așa ne tratează. Ca pe o țară de bananieri, de cocotieri, care sunt corupți și fură. O să vă trimit mesaje pe care le-am trimis prietenilor mei din Germania. Omul ăsta o scris un articol comercial. Păcat că vine omul, stă 3 zile și prezintă așa situația. E puțin cam scos din context.
Marius Necula: „Am spus despre șpagă, dar nu despre concurenți”
Un alt om de afaceri care e citat în articol este Marius Necula, care este referit în revistă drept subcontractor al companiei austriece Strabag.
El este prezentat spunînd că „recomandă o vizită la secțiuni ale autostrăzii construite de concurenții săi”. „În loc de 20 de centimetri de asfalt au fost instalați doar 10 centimetri”, spune Necula. Și restul? „Para-ndărăt”, spune el și râde.
Necula nu neagă discuția despre șpagă, dar infirmă referirea la concurență.
„Am vorbit în urmă cu o lună și ceva cu ziaristul. M-a întrebat dacă se dă șpagă. Da, se dă șpagă, e plină presa. Presa e plină și de Tel Drum. Eu n-am dat. Nu știu dacă e de bine sau de rău. Eu am vorbit la nivel general și în momentul în care a cerut exemple eu am spus foarte clar: părțile despre șpagă nu pot să vă dau, dar am prieteni care mi-au spus că li s-a cerut. Nu am spus niciodată ceva despre concurenți, așa cum apare în revistă, asta e scos din context”.
Cum explică autorul absența poziției instituțiilor din România
În articol mai există ceva neobișnuit pentru o publicație de standard din presa economică și nu numai, așa cum este WirtschaftsWoche.
- Citatele sunt toate într-un singur sens.
- Nu e pomenită nici o cifră.
- Nu există poziția nici unei autorități din România.
Libertatea s-a adresat, din nou, autorului, întrebându-l pe Andreas Macho cum de nu apare poziția nici unei instituții.
„Am solicitat, prin intermediul Ambasadei Germaniei, să mi se fixeze termene pentru interviuri la Procuratura Generală, precum și la fostul director al DNA-ului, d-na Kovesi. Din păcate, n-am primit ok-ul pentru nici una dintre solicitări”, a sunat răspunsul autorului de la WirtschaftsWoche.
Citește și: