Un ONG atenționează: Cei care caută minorii dispăruți au o ”fițuică” pe care sunt ”idei bune”, nu un plan de intervenție valid. Coordonatorii spun adesea despre persoana căutată că “e în pat cu unul”, “e golan”

Organizaţia este specializată în pregătirea de echipe “om-câine” fie pentru găsirea persoanelor dispărute, fie pentru identificarea potenţialelor victime în cazul unor catastrofe.

Vlad Popescu susţine că, în urma tuturor intervenţiilor de până acum pentru care a fost solicitată organizaţia sa, nu a întâlnit nicio persoană care să aplice vreo procedură specifică operaţiunilor de căutare a unei persoane dispărute.

Instructorul canin susține că, în toate intervenţiile de până acum la care a fost solicitat, doar dispariţiile de copii sub 12 ani au atras interesul autorităţilor şi comunităţilor locale, de la această vârstă încolo operaţiunile fiind ”amânate şi făcute de mântuială”.

Redăm scrisoarea deschisă semnată de Vlad Popescu și adresată președintelui Klaus Iohannis, premierului Viorica Dăncilă, ministrului Afacerilor Interne, Nicolae Moga, și șefului Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat, după cazul uciderii celor două fete de 15 și 18 ani, în Caracal, una dată dispărută săptămâna trecută și cealaltă în aprilie:

Recomandări

PNL și PSD se spală pe mâini de vila lui Iohannis. Festivalul ipocriziei a venit după cel al slugărniciei

„Propunere privind intervenţia în cazul dispariţiilor de persoane

În România, conform cifrelor ONU, sunt în jur de 300 de omucideri voluntare anual. Numai minorii dispăruţi în acest moment sunt peste 500, despre numărul de adulţi nu ştim nimic.

Nicio instituţie publică nu are nici măcar un om antrenat în a conduce o operaţiune de căutare a unei persoane dispărute în primele ore de la dispariţie.

Poliţia Română confundă în mod instituţional dispariţiile cu urmăririle, dispăruţii intră sub investigaţia departamentului  „Urmăriţi” la I.G.P.R. şi la „Investigaţii Criminale” la secţiile din ţară.

În toate intervenţiile de până acum, nu am întâlnit nici măcar un singur om care să aplice (sau măcar să pară că ştie) vreo procedură specifică operaţiunilor de căutare a unei persoane dispărute. La toate intervenţiile am fost singura organizaţie care avea o hartă.

În toate intervenţiile de până acum, doar dispariţiile de copii sub 12 ani au atras interesul autorităţilor şi comunităţilor locale, de la aceasta vârstă încolo operaţiunile sunt amânate şi făcute de mântuială.

Citate ca “e beat în şant”, “e în pat cu unul”, “golan”, “bolnav cu capul” sau “e bătrân oricum” sunt auzite chiar de la persoane care conduceau operaţiunile.

Recomandări

Procurorii cer pedeapsa maximă pentru Mario Iorgulescu în dosarul în care este acuzat de ucidere din culpă. Când vor lua judecătorii decizia finală

Fiţuica cu procedura de căutare minori este o enumerare de “idei bune” fără a se putea extrage de acolo un plan de intervenţie valid.

Din câte dispariţii sunt în fiecare an, ONG-urile sunt chemate doar la 3-4 cazuri.

De aceea cred ca modalitatea în care statul român abordează dispariţiile trebuie schimbat fundamental.

• Măsurile propuse:
• Tratarea dispariției ca pe o situaţie de urgenţă. Intervenţia imediată de la sesizare, chiar dacă se dovedeşte, în final, o alarmă falsă. Instaurarea procedurii, atât la Serviciul 112, cât şi la toate secţiile din teritoriu, de a începe demersurile de căutare la prima sesizare, indiferent de vârstă dispărutului.
• Localizarea mobilului persoanei dispărute, din oficiu, la momentul sesizării.
• Formarea unui “task force” – dispariţii care să cuprindă ofiţeri STS, IGPR, Jandarmerie şi DSU, eventual ONG-uri de profil, care să răspundă la orice sesizare din ţară 24/24 şi care să poată mobiliza oameni din instituțiile aferente pentru operaţiuni ample de căutare.
• Toate sesizările de dispariţii să ajungă din oficiu pe masa acestui “task force” pentru a putea organiza o intervenţie în primele minute/ore.
• Instaurarea unor proceduri simple de căutare a persoanelor dispărute, graduale.
• Perierea, respectiv abordarea tuturor locatarilor pe o raza de un km de la punctul ultimei identificări. Apoi perierea, respectiv abordarea tuturor locatarilor pe o rază de 2 km de la punctul ultimei identificări şi tot aşa până la o rază de 5 km (99% din dispăruţi sunt găsiţi în această arie).
• Perierea tuturor drumurilor şi potecilor pe o arie de 10 km, cu autoturisme şi câini de salvare.
• Trimiterea la pregătire specifică a unor ofiţeri DSU pentru a putea îmbunătăţi activitatea “task force-ului” pentru persoane dispărute.”

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro