Acesta a detaliat suferinţele prin care trec persoanele cu HIV din cauza lipsei medicamentului Tivicay din principalul spital de boli infecțioase din România, Institutul Matei Balș.
Acum, la Institutul Matei Balş nu exista Dolutegravir (Tivicay), medicament indispensabil pentru tratamentul pacienţilor pozitivi. Practic, aceste pastile îi ţin în viaţă. Răspunsul doctorului a fost ”nu avem, nu sunt fonduri de la Guvern, schimbăm cu ceva asemănător”.
Pacient:
“Ceva asemănător” înseamnă, de fapt, medicamente diferite – din aceeași grupă de tratament sau nu neapărat -, care pot da efecte adverse. Iar acest medicament, cu care el este obișnuit și care ține bine virusul sub control, este foarte posibil să nu îl mai poată lua niciodată. Pentru că din cauza întreruperilor în administrarea unui medicament, se dezvoltă rezistență la acesta.
Cititorul a trimis dovada că a reuşit să comande din Anglia medicamentul Tivicay și se întreabă ”dacă într-o ţară democratică mai există cel puţin empatie pentru persoanele bolnave cronic, pentru persoanele care depind de această medicaţie”.
Am obosit să trăiesc într-o ţară în care un virus – sau, mai bine spus, retrovirus – care în alte ţări este văzut ca un oricare alt virus cu care oamenii pot trăi o viaţă normală, acum, din cauza lipsei tratamentului, trebuie să devină obligatoriu un virus ucigaş. Nu ştiu când am renunţat să mai fim oameni. Este cumplit ce se întâmplă, în România nu există doar COVID.
Pacient:
Cititorul mai spune că în această situaţie sunt și alte persoane, care tac și îndură, cu riscul de a-și pierde viața. Temându-se să nu fie blamați de medici, aceștia iau medicamentele care li se oferă.