ComenteazăÎntrebat de jurnalistul Bogdan Șerban-Iancu despre tatăl său, Regele Mihai a dat un răspuns memorabil.
-Sire, ce ați învățat de la Tatăl Vostru, de la Carol al II-lea?
-Un singur lucru: cum să nu fiu.
”Aceste cuvinte nu au fost înregistrate pe cameră sau pe reportofon”, își amintește ziaristul în cartea sa, ”Ultimele convorbiri cu regele Mihai”. ”Vorbele m-au răscolit”, spune Bogdan-Șerban Iancu, pentru că Mihai I se referea la felul opus tatălui său de a vedea România, democrația și pluralismul societății.
Unul dintre punctele unde cei doi s-au despărțit a fost rasismul.
Carol al II-lea, amintește Marius Turda, profesor la Oxford, a fost, alături de Ion Antonescu, un partizan înfocat al nașterii românului pur, ”un om nou curățat de caracterele degenerative și tendințele decadente ale cosmopolitanismului și modernității străine culturii române”.
Profesorul Turda predă istoria teoriilor evoluționiste și a eugenismului la Universitatea Oxford Brookes din Marea Britanie. Eugenismul este teoria care susține ideea inegalității biologice și intelectuale a raselor umane, împărțindu-le în inferioare și superioare.
De ce rasismul ne-a blocat ca societate
Libertatea publică azi un dialog între profesorul Marius Turda și Valer Simion Cosma, istoric și antropolog, despre felul în care, în mai multe regimuri istorice autoritare, de la Carol al II-lea la Nicolae Ceaușescu, statul român a încurajat rasismul.
Departe de a fi un fenomen marginal, care-i interesează pe cei vulnerabili sau pe cercetători, rasismul, așa cum îl vede cercetătorul român de la Oxford, a dus la blocarea societății noastre într-o cheie care ne-a încetinit dezvoltarea, libertățile și bunăstarea tuturor.
Discuția despre rasism nu e niciodată inutilă, pentru că rasismul are capacități de regenerare și pentru că e vital să ne gândim, parafrazându-l pe Regele Mihai, la ”cum să nu fim” ca societate.
Marius Turda: „Particularitățile istorice, sociale, economice și culturale ale statului român au dus la apariția unui naționalism eugenic specific României”
Pe 1 Februarie, Marius Turda va avea o expoziție intitulată Știință și Etnicitate II. Biopolitică și Eugenism în România, 1920-1944, la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău. În cadrul acesteia, vor fi prezentate fragmente de presă, fotografii de la expediții de măsurare a craniilor și legi care au stat la baza ideilor rasiste și eugeniste din România.
Valer Simion Cosma: Perioada de vârf a punerii în practică a acestor fantezii rasiste și omogenizatoare se atinge în timpul dictaturii mareșalului Antonescu, în ceea ce târziu a ajuns să fie recunoscut ca Holocaust al evreilor și romilor din România. Cât de profund și cum au marcat societatea românească măsurile luate în această perioadă?
Marius Turda: În perioada regimului Antonescu, biopolitica și eugenismul au devenit complet integrate în narațiunea oficială despre națiune și stat. Pe lângă antisemitismul economic și social, biopolitica și eugenismul au oferit justificări politicilor de marginalizare, excludere și eliminare a celor considerați a fi ‘diferiți, ‘inferiori, ‘străini și ‘dușmani, precum evreii sau romii.
Cum arăt în aceste expoziții, politica oficială românească de la începutul anilor 40 a sprijinit ideea unui stat totalitar ca expresie esențială a supremației etnice românești.
Marius Turda, profesor Oxford Brookes:
Asemenea aspirații erau confirmate de legile rasiale antisemite introduse în România la aceea vreme, legi care îi descriau pe evrei ca fiind o rasă diferită, și care interziceau căsătoriile dintre evrei și români, și care defineau practic națiunea română în termenii apartenenței la o comunitate rasială de sânge.
Acest fel de gândire, care a stat la baza etno-pedagogiei eugeniste promovate după 1918 în România Mare, a presupus nu doar o transformare ideologică a comunității naționale (‘a simți și gândi românește), ci și o regenerare biologică a corpului politic, crearea unui om nou curățat de caracterele degenerative și tendințele decadente ale cosmopolitanismului și modernității străine culturii române.
Teoria biopolitică, sprijinită de guvernul român, era aceea că “individul este nimic, națiunea este totul”!
În acest scop, pe 27 septembrie 1943, cu aprobarea Mareșalului Ion Antonescu, președinția consiliului de miniștri a înființat Comisia pentru promovarea şi ocrotirea capitalului biologic al naţiunii, Iuliu Moldovan fiind numit președintele ei. Această Comisie a propus apoi crearea unui Institut de Biologie Etnorasială ‘Mareșal Ion Antonescu” (a cărui organigramă o prezint în expoziții).
Aceste teorii biopolitice și eugenice au început să fie introduse treptat după Marea Unire și au continuat cu mult suport din partea lui Carol al II-lea până la instaurarea statului național-legionar în 1940.
Marius Turda, profesor Oxford Brookes:
Valer Simion Cosma: Ce s-a întâmplat cu ideologia și politicile eugenice și rasiale odată cu înlăturarea regimului Antonescu?
Marius Turda: Viziunea eugenică a statului biopolitic românesc urmărea crearea unei societăți organice, unitare și omogene etnic. Acest tip de gândire nu a dispărut după 1945.
Rasismul și mai ales antisemitismul au fost condamnate public în perioada de după război, însă partea esențială a ideologiei și politicilor eugenice, cea care promova crearea unei națiuni românești sănătoase, a continuat să fie la baza gândirii medico-umane sub comunism.
Marius Turda, profesor Oxford Brookes:
Terminologia excluderii și a marginalizării era mai nuanțată sub comunism, însă avea aceleași obiective.
Părea firesc ca un individ considerat „nepotrivit” din punct de vedere social să fie îndepărtat. Termenul „nepotrivit” devenise un eufemism pentru toți acei membri ai societății care erau priviți ca „patologici”, „criminali” și „asociali”.
Să nu uităm că eugenismul a promovat un program regenerativ care urmărea ca națiunea să poată contracara consecințele negative ale presupusei degenerări a membrilor ei.
În timpul perioadei comuniste, ideile eugenice şi biopolitice au fuzionat din nou, iar în cele din urmă s-au materializat într-o formă particulară de politică naţională: comunismul naționalist.
Valer Simion Cosma: Programul eugenic necesita „un management științific atât la nivel individual, cât și colectiv.” Cine erau „experții” meniți să-l coordoneze și să-l pună în practică?
Marius Turda: Eugeniștii români (ca și eugeniștii de pretutindeni) au propus multe idei de îmbunătățire socială și biologică, unele așa-zis ‘negative, care presupuneau descurajarea acelor indivizi catalogați drept “inferiori” de a se reproduce, și altele, așa zis ‘pozitive, care presupuneau încurajarea celor considerați “superiori” să își pună în valoare moștenirea ereditară pentru sănătatea generală a națiunii.
Particularitățile istorice, sociale, economice și culturale ale statului român au dus la apariția unui naționalism eugenic specific României.
Marius Turda, profesor Oxford Brookes:
Eugenismul a fost promovat de medici, antropologi, sociologi, statisticieni, dar și politicieni proeminenți, precum Gheorghe Marinescu, Iuliu Moldovan, Constantin Andronescu, Salvator Cupcea, Aurel Voina, Francisc Rainer, Gheorghe Banu, Constantin Rădulescu-Motru, Traian Herseni, Sabin Manuilă, Alexandru Vaida Voevod, Carol II și mulţi alţii.
Aceşti eugeniştii români s-au angajat asiduu în politici de construire a identităţii naţionale și a statului național român modern.
Familia a fost plasată în centrul acestei teorii a eugeniei naţionale, iar eugeniștii au descris măsuri de protejare a ei, atât din punct de vedere social, cât şi biologic.
Marius Turda, profesor Oxford Brookes:
La fel ca ceilalţi igienişti rasiali de pretutindeni, omologii lor români au adoptat și au apărat principiile ingineriei etnice şi segregării sociale.
Unii dintre ei, precum Toma Petrescu, Sabin Manuilă, Liviu Stan, fraţii Iordache şi Gheorghe Făcăoaru au cerut interzicerea căsătoriile dintre români şi alte minorităţi etnice (mai ales evrei) şi sterilizarea romilor.
Trebuie însă spus că responsabilitatea faţă de generaţiile prezente şi viitoare ale românilor, pe care aceşti eugenişti au promovat-o, a fost și expresia tendinţei generale spre omogenizare naţională şi purificare biologică a națiunii, exprimată peste tot în lume în aceea perioadă.
Rasismul, o politică fără culoare de partid
Eugenismul a fost și este un amalgam de idei sociale, biologice și culturale, fără granițe ideologice specifice: el a fost promovat de dreapta Catolică, de fascism, de stânga radicală, de anarhiști, de feminiști/e și de social democrați, în egală măsură.
Nu e dificil așadar să recuperezi tradiții eugenice în ziua de azi, atât la nivel politic, cât și la nivel de practici biomedicale.