INTERVIU. Un psiholog organizațional, despre cum îți alegi cariera: „Dacă rezonezi cu profesia, butoiul cu resurse e mai mare”

62% dintre tinerii între 16 și 24 de ani pun împlinirea personală pe primul loc și abia apoi independența financiară, potrivit unui studiu realizat, în septembrie, de specialiștii organizației Romanian Business Leaders (RBL). 

Cei 1.200 de participanți la studiu sunt reprezentanți ai Generației Z, născută după 1995, iar 82% dintre aceștia vor să-și aleagă jobul în funcție de munca pe care le place s-o facă. Dar cum își dau seama ce domeniu li se potrivește? 

Explică Andrei Ion, conferențiar universitar la Facultatea de Psihologie din București, unde ține cursuri de psihologie organizațională. El coordonează Comitetul Afaceri Internaționale al „Society for Industrial – Organizational Psychology” din Statele Unite și activitatea companiei SHL, de management al talentelor la locul de muncă, în cinci țări europene, printre ele și România. 

Cele 6 tipuri de interese vocaționale

Libertatea: Ce înseamnă să-ți găsești cariera potrivită?
Andrei Ion: Să găsești o carieră cu care ești compatibil. Potrivirea persoană-profesie are mai multe niveluri: putem să fim potriviți cu o anumită organizație, cu grupul de lucru, cu echipa. Dar cred că cel mai important parametru e să fim potriviți cu tipul de muncă pe care o facem. 

Recomandări

Dispariții misterioase din colecțiile familiei regale la Muzeul Național Peleș. Poliția a deschis dosar penal pentru furt

Încă din 1912 se studiază interesele vocaționale și în ce măsură influențează alegerile de carieră. Cel mai popular model este al lui Holland, care cuprinde șase interese mari: realist, investigativ, artistic, social, antreprenorial și convențional. 

Oamenii diferă în funcție de aceste interese care se manifestă de la o vârstă relativ fragedă și se conturează mai clar de la 12 ani în sus. Unii copii sunt mai interesați de desen, muzică sau pictură, alții mai degrabă de date și cifre și au preocupări antreprenoriale. Pe alți copii îi interesează activitățile practice, de exemplu, să construiască mașinuțe, prin urmare, au interese realiste. 

– Ce fel de interese vocaționale are un jurnalist, de pildă?
– Pentru profesia de jurnalist, codurile vocaționale sunt: artistic, antreprenorial și investigativ. Dacă ajung în această profesie oameni aflați la polul convențional și realist și care ar obține satisfacție din a coase goblenuri, nu o să rezoneze cu profesia asta, indiferent de capacitățile lor. La noi, multe decizii ocupaționale se iau fiind legați la ochi, fără să ne cunoaștem interesele vocaționale. Pur și simplu ne alegem o specializare universitară și o carieră. 

Recomandări

Antonescu, după zece ani de nimic. Fapte, vorbe și post-adevăr

„Potrivirea vocațională cu profesia prezice câștigurile financiare”

– Dacă un părinte își convinge copilul cu înclinații artistice să aleagă Facultatea de Medicină, acesta va fi împlinit când va profesa?
– Mi-ar plăcea să zic că fiecare poate face orice, dar cred că e puțin probabil ca și cineva să fie împlinit într-o carieră unde e necesară altă structură psihologică. Înțeleg că părinții își împing copiii către ocupații populare și mai bine plătite, dar ar trebui să fie conștienți că asta reflectă propriile interese vocaționale. 

Dacă sunt un părinte convențional, o să-mi împing copilul spre contabilitate sau programare, că asta se cere. Dacă am interese artistice, nu contează că al meu copil are interese în zona sportivă, îl forțez să cânte la pian. 

– E prea devreme să stabilim la 17-18 ani ce facultate și chiar ce carieră vrem să urmăm?
– M-am uitat cât de mult se schimbă interesele vocaționale din adolescență până la maturitate și am observat că rămân stabile. Între 12 și 18 ani, când aceste interese sunt mai flexibile, ar fi bine ca adolescenții și copiii să fie expuși la activități diferite: să cânte la chitară, să joace fotbal, să înceapă un atelier de sculptură. 

Recomandări

România se împrumută la cele mai mari dobânzi din UE: „Foamea de bani a atins apogeul”. Ce înseamnă acest lucru

O colegă de la Universitatea București și-a făcut doctoratul despre potrivirea vocațională cu domeniul de studiu și a constatat că studenții potriviți cu domeniul performau mai bine. În plus, întâlneai o rată mai mică de abandon școlar.

– Ce fac mai bine decât ceilalți tinerii care aleg înainte de 25 de ani o carieră care le vine mănușă?
– Unii se întâmplă să aibă aceleași interese vocaționale cu profesiile populare, cum e acum cea de programator. Dacă îți place să înveți algoritmi și să lucrezi cu date, e perfectă pentru tine. Deci nu ține de ceva ce fac ei. Dar pentru ceilalți e mai dificil. 

Mă întorc la părinți. Din păcate, într-o țară ca România, încă în curs de dezvoltare, ei vor ca ai lor copii să-și aleagă o profesie care să le dea un salariu mare. Din start, sunt favorizate ocupațiile din care se câștigă mai bine, așa găsim oameni cu interese artistice în funcții de contabili sau cu interese sociale în cele de manageri de marketing, deși ar prefera să lucreze într-un ONG. 

În spațiul public, vorbim prea puțin despre faptul că potrivirea vocațională cu profesia prezice câștigurile financiare. Dacă rezonezi cu profesia, butoiul cu resurse e mult mai mare, vei avea inițiative, vei simți că lucrezi fără efort, ceea ce o să te ducă la organizare inclusiv financiară. Decizia e bine să o iei în funcție de potrivire, nu de prestigiul profesiei, de ce fac ceilalți copii și de ce îți spun părinții. E important să ai maturitatea să privești în tine. 

Cum se previne epuizarea la job 

– În special în presa internațională găsim articole care spun că generațiile mai tinere caută un echilibru între viața personală și profesională, în timp ce generațiile de dinainte, dimpotrivă, muncesc până la epuizare. Dumneavoastră cum vedeți aceste aprecieri?
– Să vorbești despre diferențe radicale între generații e o generalizare. Nu ai niciun motiv să crezi că oamenii care s-au născut în anii 1990 sunt neuropsihologic diferiți de cei născuți în 1980 sau 2000. Funcționăm în aceiași parametri, nu există diferențe biologice fundamentale. Există, în schimb, diferențe în modul în care am fost crescuți. Și în inteligență, dar nu sunt explicate prin faptul că oamenii au evoluat, ci de alți factori, de exemplu, alimentația mamei în timpul sarcinii.

După ce România a trecut de la o țară subdezvoltată la o economie relativ stabilă, am avut mai puțini copii cu deficiențe cognitive din cauza malnutriției gravidei, respectiv în primii ani de viață. 

Nivelul de inteligență e un pic mai ridicat pentru copiii născuți în anii 1990 și 2000 față de cei din 1980, dar nu înseamnă că vei găsi în medie mai mulți copii inteligenți, ci că media se duce în sus, pentru că nu mai sunt ceilalți (n.r. – cu abilități cognitive mult mai scăzute). 

În legătură cu work-life balance-ul celor din generațiile Z și Millennials, aș zice să ne uităm la societatea din România, care a evoluat din punct de vedere economic. E normal să te aștepți ca oamenii să valorizeze și alte lucruri, să nu aibă doar disperarea de a-și asigura subzistența. 

– Toate generațiile, în primii ani pe piața muncii, au tendința să se epuizeze la job?
– Da, dar pe măsură ce înaintăm în viață, tindem să devenim mai stabili emoțional, nu mai avem nici elanul și nici anxietățile de la vârstele mai tinere. 

Organizațiile – multinaționalele excelează – sunt gândite ca niște sisteme în care oamenii să devină precum niște șoricei încurajați să alerge și mai repede. Orice organizație vrea oameni implicați, cere randament și rezultate, iar angajații sunt evaluați la final de an în funcție de obiective, nu de cât de bine se simt.

– Ce sfaturi aveți pentru tinerii la începutul carierei care lucrează întotdeauna peste program, chiar și când angajatorul nu le-o cere, ca să dovedească ce pot?
– Va fi mai ușor pentru o persoană potrivită cu ocupația să depună efort și să-și verse ființa în activitatea respectivă fără a ajunge la burnout. Ajunge acolo mai degrabă cineva care are nevoie să depună efort compensator. Dar există risc de burnout și pentru persoanele care sunt în cariera potrivită. 

E important pentru tineri să-și amintească și că sunt și altceva decât rolul profesional, care e doar o fațetă. Fie că au anumite hobby-uri sau le plac și alte activități decât cele de la locul de muncă, pe termen lung sunt mai câștigate persoanele care au grijă și de celelalte aspecte decât cele care investesc doar în eul profesional. 

Când lucrurile nu merg bine profesional, acei oameni se simt aruncați în aer. Pentru prevenirea burnout-ului, se recomandă activități de recuperare asemănătoare cu cele care te epuizează. Când sunt în burnout pentru că am relații tensionate la locul de muncă, nu rezolv starea de rău dacă alerg un maraton, ci dacă ies cu prietenii, de exemplu, și mă bucur de sprijinul altora. 

Foto: 123rf

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro