Aiken este un susținător al reglementării internetului, dezbatere controvesată peste tot în lume, pentru că atinge libertatea de decizie a individului. Iată câteva dintre teoriile sale, enunțate pentru cititorii Libertatea.
- Anonimitatea din spațiul virtual este o super putere, la fel ca invizibilitatea, care îți dă libertatea să spui exact ce gândești fără nicio consecință
- În psihologie există un ”numărul lui Dunbar”, care estimează numărul de conexiuni sociale ale unui om înainte ca el să înceapă să sufere de stres și extenuare. Acest număr este de 150, care însumează prieteni și rude
- Pe internet, riscurile pentru copii sunt diverse. Unii pot fi expuși bullyingul-ului, care le poate afecta grav stima și încrederea în sine, alții sunt mai predispuși să cadă victime prădătorilor sexuali
- Prădătorii pe net sunt foarte buni profileri. Își aleg victimele dintre copii căutându-le vulnerabilitățile.
- Părinții trebuie să fie din ce în ce mai atenți și la viața virtuală a copiilor
- Franța a interzis recent telefoanele mobile în școli, inclusiv la licee. În Marea Britanie, există o lege în dezbatere care urmează a fi adoptată pentru fragmentarea internetului, prin introducerea unor filtre, ca formă de protecție pentru copii
În
ultimii ani, cele mai aprinse dispute internaționale s-au purtat în jurul
tehnologiei și cum influențează ea, în bine și în rău, viața oamenilor.
Psihologii specializați în psihologie cibernetică au avertizat că oamenii își
schimbă comportamentul atunci când relaționează în spațiul virtual.
Efectul de dezinhibare, anonimitatea, lipsa răspunderii pentru reacțiile lor îi fac să fie mai îndrăzneți, mai direcți în exprimarea mesajelor, dar și mai agresivi și jignitori cu interlocutorii. Efectul dezinihibării este unul asemănător “beției”, ca atunci când niște pahare de vin te fac să-ți pierzi prudența.
Pentru copii, mediul virtual a adus și multe consecințe negative, îndelung studiate de Mary Aiken.
Pentru
protecția copiilor, Aiken este adepta ideii de internet în interiorul
internetului, mai exact, prin anumite filtre, să le fie restricționat accesul
copiilor la conținut violent sau pornografie.
Robotul
de la care a început totul
– Sunteți considerată un pionier în psihologie cibernetică. De ce ați ales să studiați această ramură a psihologiei?
– Am început să studiez psihologia cibernetică în anii 90, atunci când m-am lovit de prima formă de inteligență artificială, un chat bot, și am fost captivată de ea. Era fantastic. Era un robot căruia îi puteai pune întrebări ca unui om, iar el îți răspundea. Am spus wow! Acesta este viitorul. Acela a fost începutul internetului, înainte a ceea ce numim azi tehnologie și social media. În primă fază, am spus că oamenii nu vor comunica în acest mod, dar acel chatbot era ceva convingător și captivant. Apoi am început să lucrez cu profesorul John Suler, care este părintele psihologiei cibernetice. L-am contactat prin email, era în anii 2000, am plecat să îl întâlnesc în America. Eram atât de captivată, pentru că am înțeles potențialul spațiului virtual acum 20 de ani. Am realizat că va fi un important domeniu de cercetare.
La vremea aceea lucram în industrie, în “consuming behavour profiling”, eram vicepreședinte și membru în bordul european al American Public Company, eram foarte ocupată și foarte bine plătită. Am renunțat la tot și m-am întors la studiu pentru a mă recalifica. Toată lumea mi-a spus: ești nebună! Dar mi-am zis că ceva special se întâmplă și am avut dreptate. Mi-am făcut master și teză de doctorat în psihologie cibernetică, iar apoi m-am specializat pe psihologie judiciară. Fiind la începuturi, pentru mine a fost ceva intuitiv, dar am considerat că fac cel mai bun lucru pentru mine.
Acum
lucrez cu Europol, lucrez cu cei din domeniul securității cibernetice, cu
universități și în multe proiecte de cercetare.
Anonimitatea
ca o super putere și extenuarea socială
– De ce ne comportăm diferit în spațiul virtual?
– Factori precum anonimitatea. Anonimitatea este o super putere, la fel ca invizibilitatea, care îți dă libertatea să spui exact ce gândești fără nicio consecință pe care să o ai din cauza comportamentului tău.
Această abilitate de a fi anonim îți dă senzația de putere, dar când o folosești într-un scop rău, devine foarte distructivă. Vrem anonimitate, dar internetul a fost conceput într-o formă de idealism californian – toți userii sunt egali. Acest lucru este fals!
Unii dintre utilizatori sunt mai vulnerabili decât ceilalți. Copiii sunt în mod special vulnerabili în online, oamenii cu dificultăți de învățare, oamenii bolnavi sau cu probleme de sănătate mintală, oamenii cu depresie, anxietate, oamenii care nu sunt pregătiți tehnic, oamenii în vârstă sunt vulnerabili online.
Avem mii de conectări în Facebook, apoi trecem la Twitter unde avem mii de followeri, și rețelele de socializare te împing să ai tot mai multe conexiuni, astfel că tu ca tânăr ajungi să-ți evaluezi stima de sine online: sunt popular, sunt slab?
Mai multe conexiuni înseamnă că ești popular. Dar în psihologie există un număr, numit numărul lui Dunbar, care dictează care este numărul de conexiuni sociale ale unui om înainte ca el să înceapă să sufere de stres și extenuare. Acest număr este de 150, care însumează prieteni, rude. Acesta este numărul înainte ca tu să suferi de extenuare socială. Credeți că companiile media se gândesc la numărul lui Dunbar atunci când vor milioane de utilizatori?
Ceea ce ar trebui să le spunem este că 150 de oameni sunt de ajuns pentru tineri, pentru că altfel le crește stresul social.
– Sunteți o susținătoare a reglementării internetului, o dezbatere controversată…
– Franța, de pildă, a devenit o țară care își protejează cultura națională de influențele negative venite pe net. Franța își protejează limba, își protejează filmele și muzica. Franța a interzis recent toate telefoanele smart phone în școli pentru toate vârstele, inclusiv la liceu.
– De ce a luat această decizie?
– Protecționism cultural, asta cred. Spațiul cibernetic este o amenințare pentru prezervarea limbii materne. La fel, China este își protejează cultura. Orientul Mijlociu își protejează cultura.
Fragmentarea
internetului, o formă de protecție pentru copii
– Aceasta nu este o abordare naționalistă asupra internetului?
– Ne putem uita la o țară din mai multe perspective. Este îngrozitoare restricționarea libertății de exprimare sau a conținutului. Dar mai există un mod de a privi lucrurile: măcar în China, copiii nu sunt expuși la pronografie pe net, nu sunt expuși la violență extremă.
Fragmentarea internetului, așa cum a făcut-o China, nu consider a fi privită negativ. Este o chestiune ce ține de granițe, nu vorbesc de drepturile omului care sunt foarte importante, dar să ne concentrăm și pe copii.
Filtrele puse pe net permit protecție pentru copii. Soluția este undeva la mijloc cu scopul de a realiza spații bine filtrate pe net pentru copii. Ei nu trebuie expuși unui conținut violent.
Asta este ceea ce se întâmplă în acest moment în Marea Britanie, unde au fost analizate consecințele expunerii copiilor la pornografie. Acum centrele de sănătate mentală se confruntă cu un tsumani de probleme legate de comportamentele lor. Guvernul britanic s-a trezit și a concluzionat: consecințele sunt legate de efectele tehnologiei.
Eu lucrez cu autoritățile britanice care au căutat să înțeleagă cum să reglementeze anumite spații sau care ar fi bunele practice. Iar la acest moment, Anglia caută să introducă AB internet. Dacă vrei să accesezi pronografie pentru adulți în casa ta, trebuie să semnezi un contract mai întâi. Este controvesat proiectul, trebuie să dovedești că ai vârsta peste 18 ani.
– Vorbim despre o dezbatere la ora actuală în UK?
– Vorbim despre o lege. La acest moment, legea are susținerea partidelor politice, iar acum doresc să o adopte și să o aplice. Au ceva probleme cu procedura de verificare a vârstei și protocoalele UE, legea este gata din iulie, dar acum așteaptă a fi pusă în practică. Aceasta este o formă de fragmentare a netului, dar este făcută pentru protecția copiilor.
Toți
lăsăm urme ale personalității noastre pe internet
– Sunteți și profiler în același timp. Ne putem explica cum ne sunt analizate semnele noastre psihologice pe net pentru a fi manipulați? Scandalul Cambridge Analytica, prin care au fost manipulați cetățenii în perioada campaniilor electorale, este de notorietate.
– Când Cambridge Analytica a dorit să facă profilul oamenilor, a făcut măsurători precum testul Big 5, oamenii au fost de acord să își facă testul, ce nu știau ei este că informațiile despre ei deveneau foarte interesante. Dacă eram profiler, iar oamenii cu permisiunea lor își făceau testul, apoi aveam acces la conturile lor de socializare- Linkedin- mi-aș fi putut da seama că alegerile de pe Linkedin sunt dovada prejudecăților și dispozițiilor lor.
Să spunem, de pildă, că ești un bărbat în vârstă de 40 de ani și am acces la contul tău de Linkedin, să zicem că 90% dintre conexiunile tale sunt bărbați, atunci îți pot da un scor pentru misoginism și știu că acest tip este un misogin, chiar dacă el poate nu știe, dar prin prisma conexiunilor sale, prejudecățile sunt evidente.
Iar dacă mă uit în istoricul conexiunilor sale și observ că majoritatea sunt bărbați albi, o să spun “ok, acum o să-i dau scor și pentru rasism”. Am, așadar, două informații despre acea persoană. Să zicem să vreau să-l implic într-o campanie electorală. Aș putea să îi arat postări despre disprețul față de femei sau postări cu un candidat care spune ceva scandalos de misogin despre femei, sau care spune ceva scandalos despre mexicani. Înțelegându-i profilul, îi pot da “hrană” astfel încât să înceapă să rezoneze cu candidatul.
– Toți lăsam urme ale personalității noastre pe net.
– Exact.
Prădătorii sexuali caută pe net vulnerabilitățile copiilor
– Ati spus că prădătorii pe net sunt și ei niște foarte buni profileri. Cum își aleg victimele dintre copii?
– Le caută vulnerabilitățile. Caută copii care spun pe net – îmi urăsc părinții, viața este urâtă, sunt nefericit. Caută vulnerabilități, se uită la ce prezintă un copil pe net. Ce imagini expun ei. Adunând toate aceste informații ca să știe cum să atragă atenția acelui copil. Următorul pas este șantajarea copilului.
Internetul poate deschide multe uși copilul tău. Fantastic. Dar în același timp, părinții trebuie să fie conștienți că își expun copii la riscuri multiple, dacă îi lasă nesupravegheați.
Trebuie
să fim foarte atenți la ce ne expunem creierul pentru că nu există vreo comandă
astfel încât să ștergem fișierele care ne fac rău creierului. Dacă vreți să vă
uitați la conținut extrem, la violență extremă, nu vă puteți scoate imaginile
astea din creier, iar ele fac rău.
Părinții
trebuie să fie atenți și la viața virtuală a copiilor
– Care sunt cele mai mari riscuri pentru un copil când se află pe net?
– Depinde de vulnerabilitățile lui. Unii pot fi expuși bullyingul pe net care le poate afecta grav stima și încrederea în sine.
Unii sunt mai predispuși să cadă victime prădătorilor sexuali, pentru că au probleme cu relațiile umane. Alții pot pica hackingului. La fel ca în viață, internetul vine cu riscuri diferite pentru segmente de vârstă diferite.
Copii pot fi conectați la jocurile pe care le doresc fără a fi conectați și la internet în același timp. Părinții ar trebui să se inflitreze și ei în mediul virtual al copilului, atunci când acesta joacă jocuri cu alți parteneri pe net.
Când un copil se întoarce de la școală, părintele ar trebui să întrebe ce a făcut la școală și ce a făcut cât timp a stat on line. Nu uitați să îl întrebați ce a făcut și în viața sa virtuală, pentru că și ea a devenit foarte importantă.
Măsuri restrictive
în Franța și Marea Britanie
Franța
a interzis recent telefoanele mobile în școli, inclusiv la licee. Mary Aiken
salută măsura și consideră că ea este bună pentru “protejarea culturii
naționale”.
În
Marea Britanie, există o lege în dezbatere care urmează a fi adoptată pentru
fragmentarea internetului în tip ab, iar adulții vor fi obligați să dovedească
că au vârstă peste 18 ani pentru a putea accesa site-uri pe pornografie din
casele lor. “Filtrele porno automate” probabil vor deveni obligație legală.
Dr. Mary Aiken, sursă de inspirație a serialului „CSI:Cyber”
Dependența online, psihologia Internetului și siguranța personală cibernetică sunt câteva dintre temele de cercetare ale doctorului în psihologie Mary Aiken.
Activitatea sa a inspirat serialul TV de pe CBS „CSI: Cyber”. Este autoarea volumului „The Cyber Effect”, declarată „cea mai bună lucrare științifică” de către Nature. De asemenea, publicația Times a declarat volumul „cartea anului” la categoria Gândire.