ComenteazăIanuarie 1945, ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial. Ruşii spărseseră liniile de apărare ale nemţilor şi ajunseseră în estul golfului Danzig, rupând Prusia de restul Germaniei. 35.000 de refugiaţi şi de soldaţi răniţi erau înghesuiţi în portul Gotenhafen, actualul oraş polonez Gdynia. Singura lor scăpare din faţa urgiei sovietice era fuga pe mare. Cele mai mari nave germane au demarat operaţiunea Hannibal, de evacuare a militarilor şi a refugiaţilor din calea ruşilor. În aceste condiţii, dezvăluite de istoricul moldovean Iurie Colesnic, de expertul american Irwin Kappes şi de Heinz Schön, un supravieţuitor care şi-a dedicat viaţa studierii catastrofei din 1945, vasul Wilhelm Gustloff părăsea în după- amiaza zilei de 30 ianuarie 1945 portul Gotenhafen (Gdynia), cu destinaţia Kiel, Germania. Deşi avea o capacitate de 2.000 de locuri, la bordul fostei nave de lux au urcat în jur de 1.500 de militari şi 9.000 de civili. La ora 20.25, submarinul sovietic S-13, comandat de Alexandru Marinescu, fiul lui Ion Marinescu, un constănţean care a fugit în Ucraina după ce a bătut un ofiţer şi şi-a schimbat numele în Marinesko, a ridicat periscopul.
Vasul s-a dus la fund în 50 de minute
În bezna nopţii, ofiţerul de serviciu a observat o luminiţă la orizont. Imediat, Marinescu a ordonat: “Toată lumea la posturi! Cu toată viteza, înainte!”. În dreptul oraşului Leba, la ora 21.16, comandantul a dat semnalul de atac, lansând patru torpile. Istoricii susţin că fiecare avea înscrisă pe ea o dedicaţie: prima – “Pentru Patrie”, a doua – “Pentru Stalin”, a treia – “Pentru poporul sovietic”, iar a patra – “Pentru Leningrad”. A doua s-a blocat în tun, celelalte au lovit însă în plin: în partea din faţă a vasului, la mijloc şi în camera motoarelor. 50 de minute au avut la dispoziţie pasagerii să se salveze. Din totalul de 10.582 de oameni, doar 1.239 au reuşit să o facă. Restul de 9.343, majoritatea femei şi copii, au murit călcaţi în picioare, înecaţi sau îngheţaţi în apele Balticii ori blocaţi în interiorul navei, împreună cu care s-au dus, pe veci, la fund.
Top 10 catastrofe navale
1. Wilhelm Gustloff (Germania), scufundat în 1945, 9.343 de morţi
2. Goya (Germania), scufundat în 1945, 6.700 de morţi
3. Armenia (Rusia), scufundat în 1941, 6.000 de morţi
4. Cap Arcona (Germania), scufundat în 1945, 6.000 de morţi
5. Navă chinezească, a explodat în 1948, 6.000 de morţi
6. Zyunyo Maru (Japonia), scufundat în 1944, 5.620 de morţi
7. Toyama Maru SS (Japonia), scufundat în 1944, 5.400 de morţi
8. Ryusei Maru (Japonia), scufundat în 1944, 4.998 de morţi
9. Dona Paz (Filipine), scufundat în 1987, 4.341 de morţi
10. General Steuben (Germania), scufundat în 1945, 3.900 de morţi
…………………………….
32. Titanic (Marea Britanie), scufundat în 1912, 1.517 morţi
sursa: wrecksite.eu
Alexandru Marinescu s-a născut pe 15 ianuarie 1913 în Ucraina, la Odessa, în familia unui fost marinar român. Sârguincios, cu rezultate excelente la şcoală, Marinescu a ajuns, în 1940, căpitan-locotenent. Participant, în calitate de comandant de submarin, la numeroase lupte navale în al Doilea Război Mondial, românul s-a remarcat la 30 ianuarie 1945, după ce a torpilat vasul Gustloff, făcând 9.343 de victime. Pe 9 februarie, Marinescu şi-a trecut în cont încă un masacru: a scufundat nava Steuben, tot în Marea Baltică, operaţiune soldată cu moartea a 3.900 din cei 4.276 de pasageri. În total, în 11 zile, el a omorât 13.243 de germani. Deşi era numit în presa vremii “Submarinistul nr. 1” şi lovitura dată navei Gustloff era văzută drept “atacul secolului”, iar Adolf Hitler îi spunea “inamicul meu personal”, lui Marinescu i-a fost refuzată acordarea titlului de erou. Motivul: era alcoolic – se spune că bea cinci litri de vodcă pe zi – şi îşi sfida superiorii. I s-a dat totuşi “Steaua roşie”, însă, simţindu-se jignit, a aruncat-o în apă. În septembrie 1945 a fost demobilizat ca urmare a problemelor pe care le făcea. A murit pe 25 noiembrie 1963, la Leningrad, asta după ce a fost încarcerat timp de doi ani pentru furt. În 1990, Mihail Gorbaciov i-a decernat, post-mortem, titlul de erou al URSS, i s-au ridicat două monumente, în Kaliningrad şi în Odessa, iar mai multe muzee au primit numele său. Marinescu e îngropat în Rusia, în cimitirul Bogoslovskţ din Sankt Petersburg.
Heinz Schön, unul dintre supravieţuitori: «Am văzut cum au fost zdrobiţi oamenii»
Heinz Schön (foto) e unul dintre cei 1.239 de supravieţuitori de pe Gustloff. Acum în vârstă de 85 de ani, neamţul era, în 1945, membru al echipajului. Acesta a povestit în presa germană clipele dramatice prin care a trecut atunci.
“Eram în cabina mea când ne-a lovit prima torpilă, la ora 21.16. S-a creat panică. În câteva minute, 10.000 de oameni au încercat să urce scările pentru a ajunge sus, unde încăpeau 2.000 de persoane. Am văzut cum au fost zdrobiţi oameni, cum copiii şi mamele care încercau să-i salveze erau călcaţi în picioare. Apa avea două grade, astfel că oricine ajungea în mare murea de hipotermie. Eu am fost salvat la timp de o barcă. Pentru alte 9.000 de persoane, ajutorul a venit prea târziu”, a povestit Heinz Schön.
Crede că Marinescu nu a fost un criminal
Acesta a continuat: “Au fost scene de nedescris. Îmi amintesc de ultima barcă de salvare: după ce a ajuns în apă, a fost zdrobită de un tun căzut de pe punte. Nimeni n-a supravieţuit. Îngrozitor a fost cum au murit copiii. Chiar dacă le-au fost puse veste de salvare, în apă s-au întors cu picioruşele în sus, fiindcă aveau capul mai greu, şi s-au înecat”. Cu toate că în urma atacului au decedat mii de femei şi de copii, germanul susţine că Marinescu nu e un criminal de război: “Deşi e dificil, recunosc că nu a fost vorba de aşa ceva, pentru că Gustloff era vopsit în nuanţe de camuflaj şi a avut armament la bord. Cu toate acestea, Marinescu şi-ar fi putut da seama că există refugiaţi pe vas. Am înţeles că a fost ridicat un monument în cinstea lui la Kaliningrad. Sunt şocat, chiar dacă nu a fost un criminal. De ce trebuia să aibă o statuie, din moment ce majoritatea victimelor lui au fost femei şi copii?!”.