20 comentarii„Mă simt ca un gunoi”, spune românul, pe care experiențele de rasism l-au făcut să se prăbușească și nu ascunde că se simte o victimă. Născut în România, dar cetățean austriac, el a fost în mod repetat lovit de viață din pricina originilor sale. Iar acum, după cum spune, a ajuns la final.
A decis să intre în greva foamei în piața din centrul Klagenfurtului, Heuplatz, și vrea să atragă atenția asupra consecințelor grave ale violenței și urii.
Numeroși oameni au trecut deja pe lângă Tristan în aceste zile, mai ales că e greu de ignorat. Cu un nod în gât și cu lacrimi în ochi, el povestește pentru 5Min experiențele sale cu rasismul.
În anii 80, bărbatul a fugit din România și, ca solicitant de azil politic, a găsit adăpost și protecție în Austria. Nativul român a primit acum cetățenia austriacă.
„Am o viață bună aici, dar declarațiile rasiste m-au împins la limită. Tot aud: nemernic, străinul naibii. Din păcate, cu timpul, te obișnuiești cu ura, dar vine un moment în care nu mai poți. De aceea m-am prăbușit și a trebuit să merg la spital”, spune Tristan, încercând să-și țină lacrimile în timp ce povestește.
Factorul decisiv pentru căderea lui a fost o dispută între vecini. Spune că aceștia, austrieci, ar fi fost jigniți de faptul că el asculta muzică românească și a agățat steagul țării sale la fereastră. Drapelul României a ajuns în cele din urmă la gunoi. „La fel cum steagul a fost aruncat la gunoi, mă simt ca un gunoi. Am fost hărțuit atât de mult încât am ajuns în spital”, continuă bărbatul de origine română.
Odată cu greva foamei, Tristan vrea să pornească o campanie împotriva xenofobiei și violenței: „Sunt cu siguranță hotărât să trec cu bine prin asta. Rasismul trebuie să se termine și tocmai de aceea sunt aici!”