Când n-a mai putut trăi fără pasiunea lui, a lăsat totul baltă și s-a apucat de confecționat cuțite. Cristian Șiomoșan este un vânător și un pescar pasionat. Dar fără un cuțit bun, ce vânător poate să fie?
„Făceam cuțite și în școala generală. La 14 ani, tatăl meu a hotărât că ar fi cazul să am cuțitul meu, așa că am mers atunci la un unchi care avea un atelier amenajat în boxa blocului. Acolo am văzut pentru prima dată cum poți făuri un cuțit, dintr-o bucată de oțel și un corn de cerb.
După aceea am început să modific și eu cuțite: inițiat pe pietre de ascuțit, iar mai apoi tatăl meu si-a cumpărat un polizor”, a declarat Cristian Șoimoșan pentru aradon.ro.
Are comenzi și din străinătate
„I-am umplut pe toți de cuțite, dar totuși aveam o mare problemă: calitatea oțelului. Refolosirea oțelului pentru a face un cuțit ține de amatorism, iar în momentul în care am decis că vreau să și vând cuțite, mi-am spus că nu o pot face dacă folosesc materiale refolosite, doar pentru că sunt ieftine și disponibile.
Am căutat să găsesc oțeluri de calitate și potrivite pentru tehnologia pe care o aveam atunci, acum vreo 13 ani”
„Primele lame făcute din oțel cumpărat au fost din Suminagashi – oțel carbon. Un oțel japonez în 24 straturi și cu miez de oțel alb, cumpărat la metru din Germania. Arăta bine, tăișul esta bun, dar vânătorii voiau ceva mai performant. După câteva luni am vizitat expoziția de cuțite din Budapesta, acolo unde am văzut cele mai performante și scumpe cuțite.
Am cerut detalii și surse de achiziție și am început să îmi caut posibili furnizori. Am reușit să cumpăr un prim lot de oțel de calitate superioară din Franța, foarte scump și cu un transport pe măsură. Investiția a fost de aproximativ 2.000 euro, bani pe care i-am împrumutat.
Apoi am făcut câteva lame, dar m-am lovit de o altă problemă: vreo 6 luni am căutat pe cineva care să îmi facă tratamentul termic – oțelul trebuie ridicat la o temperatură fixă, în jur de 1.050 grade C pentru cel puțin 15 minute. În cele din urmă am trimis lamele în Germania, unde după alte câteva luni au fost călite și astfel am făcut primele cuțite profesionale”, a mărturisit arădeanul.
„Din 2008 pot spune că am ajuns profesionist. Am ajuns să lucrez cu cele mai bune oțeluri din lume, despre care discutam în special cu pasionații de peste Ocean. Acum, cumpăr în special de la un producător austriac, dar mai apelez și la cel mai mare producător din America”, ne-a mai spus Cristian Șoimoșan.
După 10 ani de muncă asiduuă și investiții, Cristian a reușit să ajungă un nume în lumea pasionaților de cuțite forjate din oțel. „Undeva în tot acest timp pot spune că fostele mele locuri de muncă s-au pierdut. Am fost cândva consilier juridic – la ANAF, am fost consilier la ANIMMC, am lucrat și în mediu privat, dar producția de cuțite este alegerea mea definitivă”.
Cristian Șoimoșan participă la expoziții internaționale și are clienți din toată lumea, de la cei din România la cei din SUA sau Austria. „Nu regret și nici nu mă văd făcând altceva”, a încheiat „cuțitarul”.
Alți români au alte pasiuni din care câștigă bani frumoși.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro