Un sahist de 12 ani are nevoie de ajutor

ca nimeni nu voia sa joace sah cu el considerandu-l un tanc. Cand un profesor a jucat cu el din mila si profesorul a luat bataie, in jurul fiului meu s-a strans lumea ca la urs. Toti voiau sa joace cu el si bineinteles ca luau bataie, povesteste mama baietelului. De mic, lui Mihaita nu i-a placut sa se joace cu masinile, singura lui boacana fiind aceea ca tragea motanul de mustati. Dupa moartea profesorului sau, sahistul Constantin Fratila, baiatul este antrenat de fiica acestuia, Oana Fratila, maestru Fide.
Din cauza paraparezei spastice ii este diminuata forta musculara, iar deplasarea se face tot mai greu. Pentru ca locuim la doi kilometri distanta de scoala, pe Mihaita il duc si il aduc de la cursuri pe bicicleta. Mi se rupe inima cand profesorul de educatie fizica imi spune ca baiatul meu plange la orele de sport ca nu poate sa joace fotbal precum colegii lui.
Cu un singur salariu in familie, al tatalui, de operator chimist, nu avem posibilitati materiale sa-l ajutam pentru a asimila un numar mare de puncte ce pot fi acumulate doar prin participarea la marile concursuri. Firma valceana Antares i-a pus la dispozitie, pe viata, un abonament pe cursele respectivei societati de transport. Mihaita are insa nevoie de cazare, materialele, cursurile de sah, CD-urile sau revistele de specialitate care sunt foarte scumpe. Daca nu l-am lasa sa joace sah, ar fi cel mai mare rau pe care i l-am face.
E inteligent, tine minte zeci de mutari ale lui, dar si ale adversarului, din partidele de sah de la marile competitii. Cand pierde, plange. Ca sa-si invinga emotiile la competitii roade un pix.
Va rugam, ajutati-l pe Mihaita sa aiba un abonament la revista de specialitate sau alte materiale de informare pe teme de sah.
Aurora Petre, com. Bunesti, judetul Valcea

Urmărește-ne pe Google News