Peste 47.000 de lacuri de acumulare din 150 de țări se află în această situație, iar cauza este acumularea de sedimente, spun autorii studiului, adăugând că este pusă în pericol securitatea globală a apei și a energiei.
În baraje se acumulează nămol din cauza perturbării curgerilor naturale de apă, ceea ce poate deteriora turbinele hidroelectrice și poate reduce producția de energie.
În același timp, din cauza fluxurilor de sedimente dintr-un râu, regiunile din amonte pot fi mai predispuse la inundații, iar habitatele din aval pot fi, de asemenea, afectate.
Autorii studiului au constatat că 16% din capacitatea inițială de stocare a barajelor analizate a fost deja pierdută. Statele Unite se vor confrunta cu pierderi de 34% până în 2050, Brazilia va pierde 23% din capacitate, India – 26% și China – 20%, arată rezultatele cercetării.
De-a lungul timpului, criticii au avertizat că, pe termen lung, consecințele sociale și de mediu ale lacurilor de acumulare foarte mari depășesc cu mult avantajele acestora.
„Aș spune că întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem acum este care sunt alternativele la baraje, inclusiv în ceea ce privește generarea de energie, având în vedere că acestea sunt eliminate treptat”, a declarat Vladimir Smakhtin, director al Institutului pentru apă, mediu și sănătate al Universității ONU și unul dintre autorii studiului, în contextul în care, la nivel mondial, construcția de lacuri de acumulare a scăzut până la aproximativ 50 pe an, față de 1.000 la mijlocul secolului trecut.
China este una dintre țările care continuă să construiască baraje pe râurile mari, ca parte a planurilor sale de reducere a folosirii combustibililor fosili și de control al emisiilor de gaze cu efect de seră prin utilizarea energiei hidroelectrice.
Foto: EPA