Ani întregi, bărbatul a primit un salariu minim românesc de 200 de euro, în timp ce lucra efectiv pentru H.Essers în Belgia. Potrivit instanței, șoferul are dreptul la un salariu minim conform standardelor belgiene. „Sper ca această decizie să îmbunătățească condițiile sociale ale foștilor mei colegi”, spune românul.
Povestea camionagiului Ștefan Popescu începe în aprilie 2011, când un prieten român îl ajută să-și găsească un loc de muncă la filiala din România a companiei de transport H.Essers. Popescu nu lucrează niciodată în țară, este trimis imediat în Belgia, unde povestește că a trebuit să facă un stagiu neplătit de două săptămâni.
Apoi devine șofer și conduce camionul mai ales noaptea, între Belgia și Germania. Oficial, primește 200 de euro pe lună pentru asta, salariul minim în România, la acea vreme. „În practică, am primit și o indemnizație zilnică de cheltuieli de 40 de euro”, spune Popescu: „Asta a acoperit costurile noastre pe traseu. Pentru o masă sau un duș, de exemplu”.
Ștefan e remarcat rapid de șeful său direct, e inteligent și muncitor. Pe lângă cursele de noapte, șeful îi cere să dea o mână de ajutor la locul de muncă în timpul zilei. „M-am asigurat că camioanele sunt gata de drum. Am verificat presiunea în anvelope și am verificat dacă cabinele erau curate după o cursă, pentru următorul șofer”, spune el.
„În schimb, Essers mi-a mărit indemnizația zilnică pentru cheltuieli de la 40 la 45 de euro. Salariul meu minim în România a rămas neschimbat”, spune românul.
El își construiește o reputație excelentă la H.Essers și chiar devine șoferul privat al proprietarului Noël Essers. „L-am dus atât pe el, cât și pe fiicele lui, Hilde și Ann, la ocazii oficiale. Dacă trebuia să conduc pentru ei, dispecerii căutau pe altcineva care să-mi facă mie cursele de noapte cu camionul, în Germania”, spune Ștefan.
Angajat în Belgia, românul începe să studieze și dreptul, în timp ce întreținea o familie cu cinci copii. „La H.Essers toată lumea știa că studiez dreptul, pe lângă îndatoririle mele, și mi-au promis un contract de muncă belgian de îndată ce absolveam. Ar fi fost un mare pas înainte pentru mine. Am crezut și am avut încredere în ei”, a spus Popescu.
Dar, când absolvă, contractul belgian nu vine. Apar discuțiile la locul de muncă și în cele din urmă este transferat la H.Essers din România. Când unul dintre colegii săi de camion iese la pensie și are dreptul la o pensie lunară de doar 180 de euro, lui Popescu i se declanșează alarma.
„Atunci mi-am dat seama că, la fel ca el, am lucrat în Belgia în tot acest timp, dar nu am acumulat niciun drept social acolo. Ar trebui să mă mulțumesc cu o pensie de mai puțin de 200 de euro, mai târziu”, își amintește Ștefan care a fost motivul pentru care a decis să meargă în instanță pentru a-și revendica drepturile.
O instanță din România se declară incompetentă și precizează că nu se poate pronunța asupra unui conflict de muncă din Belgia. Procedând astfel, ea arată că, în ciuda contractului românesc, angajarea efectivă a avut loc în Belgia și că, prin urmare, se poate aplica și legislația socială belgiană. Popescu merge atunci cu hotărârea instanței române la tribunalul de muncă din Belgia. Care pronunță împotriva românului, iar șoferul face apel și acum i s-a dat dreptate.
Tribunalul Muncii din Anvers afirmă, printre altele, că angajarea a avut loc într-adevăr la H.Essers din Belgia și că Popescu are, prin urmare, dreptul să primească restanțe la nivelul salariului minim din Belgia, plus drepturile sociale asociate.
„Dezbaterile despre mărimea acestor salarii întârziate și compensații suplimentare vor avea loc abia în ianuarie 2024, dar această sentință este extrem de importantă”, spune avocatul lui Popescu, Jan Buelens. „Clientul meu este singurul care a avut curajul să se judece timp de șapte ani, în timp ce întreține o familie, ca șofer de TIR. Aceasta este cu adevărat o poveste precum David împotriva lui Goliat, care ar putea crea un precedent pentru oricine din industria transporturilor care se află într-o situație similară. H.Essers îi datorează clientului meu mai mult de 200.000 de euro și sunt mulți alții ca el”.
Popescu însuși este și el mulțumit de verdict, dar în același timp profund dezamăgit. „Nu este normal să fiu nevoit să mă judec timp de șapte ani pentru a mi se arăta în sfârșit că am dreptate. Am perseverat pentru că am avut sprijinul sindicatului și al avocatului meu, dar mulți șoferi nu își permit acest lux. Ei nu fac niciodată nimic în privința situației lor inechitabile de muncă”.
În ciuda diplomei de Drept, Popescu nu lucrează ca avocat: „Pentru a deveni avocat, trebuie să fac un stagiu de doi ani și în acest timp nu câștig nimic. Am o familie cu cinci copii de întreținut, așa că voi continua să fiu șofer. Dar pentru o altă companie de transport”.
Ziarul belgian a cerut un punct de vedere și de la compania H.Essers, legat de decizia instanței. Firma spune că acest proces este vechi de peste un deceniu și că, între timp, există un cadru complet legal nou pentru sectorul transporturilor din UE, inclusiv Pachetul de mobilitate, care a intrat pe deplin în vigoare din februarie 2022: „Nu am așteptat acest lucru și am anticipat reglementări mai stricte mult mai devreme”.
Procesul, mai spune transportatorul belgian, se referă la un caz izolat din miile de angajați care lucrează (sau au lucrat) pentru firmă. „Un element important în discuție este că domnul Popescu a avut un fel de funcție de intermediar între șoferii belgieni și români, deci cazul nu este deloc reprezentativ pentru alți șoferi”.
În final, firma a mai spus: „Acordăm cea mai mare importanță respectării tuturor reglementărilor relevante și condițiilor de muncă corecte și respectuoase pentru toți angajații noștri! Am fost și suntem pe bună dreptate verificați foarte intens de către inspecția socială și suntem mereu deschiși. Regretăm că domnul Popescu s-a simțit tratat nedrept în urmă cu 10 ani, pentru că bunăstarea angajaților noștri este prioritatea noastră numărul unu”.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro