ComenteazăTraducere și adaptare
Decizia lui Vladimir Putin de a invada Ucraina a alimentat speculațiile că președintele rus s-ar putea să-și fi pierdut mințile. Fostul director al CIA Robert Gates spunea într-un interviu recent că Putin a înnebunit.
Senatorul Marco Rubio a scris pe Twitter, imediat după ce a început invazia: „Aș vrea să pot spune mai multe, dar tot ce pot spune momentat este că e destul de evident pentru toată lumea că e ceva ciudat cu Putin. Întotdeauna a fost un criminal, dar problema lui acum este diferită și importantă. Ar fi o greșeală să presupunem că Putin de-acum ar reacționa la fel ca acum cinci ani”.
„Vrem să-i oprim chiar și pe nebuni”
Dacă aceste aprecieri sunt corecte, atunci lumea întreagă se confruntă cu o situație tulburătoare: un rege nebun în posesia celui mai mare arsenal nuclear, după cum chiar el a amintit. Dacă Putin nu este un adversar rațional, atunci politicile care ar putea opri un om mult mai rezonabil ar putea eșua sau ar putea avea un efect opus.
Așa cum au recunoscut strategii cu mult timp în urmă, tacticile de descurajare sunt necesare, dar nu întotdeauna suficiente. Analiștii care au lucrat pe astfel de probleme s-au arătat îngrijorați în special de oponenții iraționali. Strategul militar Herman Kahn spunea în 1962 că „vrem să-i oprim chiar și pe nebuni”.
Kahn a concluzionat că totul ține de „gradul de iraționalitate”, astfel că tacticile de descurajare trebuie folosite cu precauție când vine vorba de astfel de adversari.
Patrick Morgan, cercetător pe teme de securitate națională și internațională, preferă termenul „sensibil” în loc de „rațional” pentru a explica faptul că un adversar nu trebuie să fie perfect rațional ca să fie înțeles și pentru ca acțiunile sale să fie anticipate. Actorii „sensibili” pot avea scopuri care nouă să ni se pară odioase și ofensive, dar pe care ei le pot urmări în moduri prin care par că reușesc să le atingă. Pot, de asemenea, comite erori umane.
Dar până și Morgan recunoaște că nu toți adversarii vor fi suficient de „sensibili” ca să accepte să nu urmeze anumite acțiuni militare. În timpul Războiului Rece, problema liderilor iraționali cu arme nucleare nu a devenit niciodată acută. Dar comportamentul lui Putin ar putea deveni îngrijorător.
Putin nu a anticipat că lumea se va întoarce împotriva sa
Criticii consideră fără fundament teoria descurajării (ideea că o forță inferioară ar putea descuraja un adversar mai puternic, în contextul amenințării cu arme puternice, a fost aplicată ca strategie în timpul Războiului Rece, n.r.) Oamenii, spun criticii, nu sunt aproape niciodată „raționali”, un lider competent poate urmări scopuri bizare, dar pare mult mai „rațional” decât unul care comite greșeli în timp ce încearcă să atingă niște obiective care au sens pentru noi.
Așadar, Putin doar face greșeli, ori chiar este irațional? Afirmația lui cum că guvernul ucrainean, condus de un fost comediant evreu, ar fi fascist și nazist este absurdă. Invazia trupelor ruse în Ucraina s-a bazat pur și simplu pe presupunerea că ucrainenii îi vor primi pe soldații ruși ca pe niște eliberatori, ca pe salvatori. Și mai inexplicabil este cum Putin pare că nu a anticipat faptul că acțiunile sale vor întoarce întreaga lume împotriva sa.
Cu toate astea, nu înseamnă neapărat că Putin este un om atât de irațional încât să nu poată fi convins să-și schimbe demersurile. Ori că subordonații săi nu vor interveni la un moment dat, având în vedere că situația continuă să se deterioreze. În același timp, Statele Unite și aliații lor trebuie să ia în calcul posibilitatea ca în fața unor amenințări militare sau economice, Putin să devină și mai determinat să continue ce a început și să se dezlănțuire.
E o greșeală să presupui că un rival are o problemă psihică pentru că acționează inconștient sau insensibil. Lideri ca Putin sau ca dictatorul nord coreean Kim Jong-un țin de modul în care aleg să conducă un stat indiferent de costul și riscul unui război nuclear. Pentru toți ceilalți, asta este inconștiență, dar pentru ei este o acțiune logică și rațională.
Un președinte care nu știe ce înseamnă „nu”
Cu toate că retorica apocaliptică a lui Putin ar putea fi un semnal de alarmă, nu este neapărat un simptom al unei probleme psihice. De exemplu, Putin declara într-un interviu din 2018: „Dacă cineva decide să distrugă Rusia, avem tot dreptul legal să ripostăm. Da, ar fi o catastrofă pentru umanitate și pentru lumea întreagă, dar ne vom ridica la cer ca martiri, în timp ce ei vor muri înainte să știe ce i-a lovit”. Cu altă ocazie, președintele rus a întrebat: „Ce rost are o lume fără Rusia?”.
Desigur, un conducător competent poate suferi o criză psihotică în măsură să-i schimbe personalitatea, dar pot fi și alți factori. Dictatorii, mai ales cei care sunt în putere de foarte mult timp, așa cum este Putin, tind să rămână într-o bulă în care nimeni nu îndrăznește să spună „nu” sau să-i contrazică. Convingerile greșite încurajează decizii greșite.
Dacă Putin nu este un om sensibil, atunci strategiile de ripostă de genul sancțiunilor economice care continuă să se adune pentru Rusia nu vor avea niciun efect asupra lui. În schimb, poate alți ruși ceva mai raționali ar putea fi țintele acestor sancțiuni menite să influențeze politicile Rusiei împotriva Ucrainei.
Tot mai izolat și disperat, Putin s-ar putea să încerce brusc să escaladeze conflictul în loc să dea înapoi, punând în pericol nenumărați oameni nevinovați. Luând în calcul această periculoasă posibilitate, liderii din vest trebuie să se pregătească pentru ce-i mai rău și să spere la ce-i mai bun.