ComenteazăRoberto Alarcón Sáez, 24 de ani, a sosit vara trecută în România, la Cluj-Napoca, și a pus și el umărul la ascensiunea lui „U” pe prima scenă a fotbalului intern. Într-un interviu acordat Libertatea, ibericul a povestit cum a preferat să ia informații de la un conațional de-ai săi, Eder Gonzalez (Sepsi), la rândul său unul dintre intervievații rubricii „Străin în România”, decât să caute informații pe internet.
Acum, impresionat și de celebrarea promovării în Piața „Avram Iancu”, cu mii și mii de oameni, spaniolul ar vrea să continue în Liga 1 decât să aibă o nouă experiență în Statele Unite ale Americii. Roberto a mărturisit că face parte din grupul străinilor care s-au îndrăgostit iremediabil de Cluj-Napoca.
Libertatea: Roberto, cum te simți după un an în România, la Cluj, acum că ați sărbătorit și triumful promovării în Liga 1?
Roberto Alarcón: Acum, sunt un pic obosit după party, dar e o oboseală plăcută pentru că am realizat ceva măreț. Mă simt bine și aș vrea să continui și în prima divizie. Startul nu a fost ușor. Nu vorbesc româna, sunt străin, dar colegii m-au ajutat mult. Poate părea un șablon, dar nu peste tot în lumea asta te ajută colegii, astfel că e bine să evidențiezi atunci când niște oameni te sprijină.
– Ce știai despre România înainte de a ajunge aici și de unde ți-ai procurat informații?
– Eu sunt din Palma de Mallorca, un foarte bun amic și fost coleg, Eder Gonzalez, este de 4 ani la voi în țară. Am luat informații de la el, astfel că România nu era o necunoscută pentru mine atunci când am pășit aici. Am vorbit mult cu el, l-am întrebat de toate. Mulți spun că e o țară rea. Aiureli. Internetul te ajută mult, dar acolo apar și multe lucruri neadevărate. Da, România e diferită de Spania, cum și Spania e diferită de Japonia. Eu n-am avut niciodată probleme în România, la Cluj, nici măcar una.
„Ciudat să văd cai, căruțe”
– Ce-ți place cel mai mult în orașul în care locuiești? Mai ales că vii din însoritele Insule Baleare.
– Chiar îmi place Cluj… E diferit, nu poți face comparații. Îmi plac oamenii de aici cum simt fotbalul, sunt dedicați, iubesc și sunt implicați. Apreciez și stilul lor de viață, cum țin la tradiție. Mi-a plăcut și faptul că am întâlnit mulți străini, sunt mulți studenți, și străini, sunt restaurante și locuri unde să-ți petreci timpul liber. Totul este mișto, cum ziceți voi.
– Ce apreciezi la țară, dacă există așa ceva?
– Cultura e diferită. Cred că mă repet, oamenii sunt foarte drăguți, open minded, nu fac probleme și îți fac viața ușoară.
– Te-a uimit ceva?
– Caii pe stradă! În Spania n-am văzut așa ceva. Poate prin satele din nordul Spaniei, pe la munte. Mi s-a părut un pic ciudat să mai văd și câte o căruță, două prin orașele prin care am trecut.
„Clujul e curat, Bucureștiul – zgomotos ca New Yorkul”
– Cum ai descrie România în trei cuvinte unui conațional?
– Intensă, sentimentală, tradițională.
– Ce alte orașe ai mai văzut?
– Târgu Mureș, Brașov, București, am văzut câte puțin din toate, dar Clujul îmi place cel mai mult. E cel mai curat oraș, oamenii mai buni, mai calzi. Bucureștiul e un fel de New York al României! Aglomerat, zgomotos. La Cluj nu vezi o hârtie pe jos.
– La ce ți-a fost greu să te adaptezi și nu ți-a plăcut?
– Frigul, iarna, vremea e urâtă! M-am antrenat la minus 10 grade Celsius, cu zăpadă, cu gheață. Mai văzusem eu ninsoare înainte, dar e oribil să te pregătești pe o astfel de vreme. Nu m-am antrenat nicăieri în viață pe frig ca aici!
„Am auzit de roabele cu șampanii”
– E ceva ce ți s-a părut amuzant în România?
– Stai să mă gândesc! Este legat tot de oameni. Faptul că mă opresc pe stradă sau în mall să facă o poză, un selfie, cu mine sau să-mi ceară un autograf. E frumos.
– La mare, la noi, ai apucat să mergi? Să faci o comparație cu Mallorca sau cu Ibiza.
– Da, Ibiza e la nici o oră de mers de orașul meu. Nu am mers la Mamaia, la Constanța, dar mulți mi-au vorbit frumos despre litoralul românesc. Am auzit, am văzut și pe net faimoasele roabe cu șampanii! (râde) Vezi, uite cum se face reclamă. E ca Nikki Beach, la Marbella. Am înțeles că prețurile sunt cam la fel, dacă nu chiar mai scump în România.
„În România nu m-am simțit niciodată în nesiguranță”
– În concluzie, este România o alegere potrivită pentru a locui, a munci, a o vizita?
– Cu siguranță, da. Uite, eu am fost și în America, un an și jumătate, am jucat la Tucson, Arizona. OK, un nivel de viață bun, însă nu e confortabil să vezi oameni cu arme în buzunarul de la spate! Pe stradă, ziua în amiaza mare.
– Serios?
– Asta e o mare problemă acolo. Am fost la mall, la un magazin alimentar, ținea unul un pistol în palmă. Nu cred că era de jucărie. OK, e pentru autoapărare, însă te face să te gândești: „De ce-l are? Înseamnă că sunt și oameni răi pe aici. Ia să mă îndepărtez!”. În România, n-am avut niciun conflict, niciun sentiment de nesiguranță, nu mi-a pus nimeni orez în pui (râde).