Avertisment dur despre posibilitatea românilor la o viață mai bună: „Partidul-stat PNL-PSD este sfârșitul oricărei democrații reale”

Dragoș Dragoman este conferențiar universitar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, departamentul Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate. Aria sa de expertiză și interes include relațiile etnice, participarea politică, alegeri și alegători și geografia politică. 

Două dintre preocupările recente ale profesorului sibian fac referire la ascensiunea populismului în țara noastră (vezi articolul „«Save Romania» Union and the Persistent Populism in Romania” din revista „Problems of Post-Communism”) și la declinul democrației din ultima vreme, acesta fiind un articol în curs de publicare. 

Discuția următoare are ca punct de pornire tocmai acest articol („Declinul democratic accelerat din România: Renașterea partidul unic”) și liniile lui importante de fugă. 

Dispariția constrângerilor externe a accelerat decăderea democrației românești

Aurelian Giugăl: Dragoș, îți mulțumesc pentru că ai acceptat să avem această discuție. Spune-mi, te rog, pe ce te bazezi când vorbești despre declinul democratic din România ultimelor două decenii? Explică pentru un public mai larg care-ți sunt argumentele pe baza cărora îți articulezi demonstrația.
Dragoș Dragoman: Mulțumesc pentru invitația la discuție. Foarte pe scurt, ca să răspund întrebării, constatăm după 2007 o degradare accelerată și ireversibilă a democrației, așa cum am învățat despre ea după 1989, când făceam primii pași ai tranziției postcomuniste. 

Recomandări

Soțiile lui Beniamin Lup, liderul unui ONG cu relații în SUA, moarte în condiții suspecte în România și Republica Moldova. Alte două partenere, date în judecată după ruperea relațiilor

Criza democratică se referă, cu precădere, la dominația covârșitoare a guvernului, ce atacă, erodează și subminează definitiv puteri care l-ar putea incomoda și restrânge. 

Dragoș Dragoman:

Criza a început după 2007 nu dintr-o întâmplare, ci ca urmare a ridicării constrângerilor externe care funcționau înainte. Aceste constrângeri au jucat un rol de statu-quo pentru actorii politici interni, care erau forțați să păstreze un minim acord cu privire la separarea puterilor, la drepturile cetățenești, la independența justiției. 

Toate acestea s-au „evaporat” din clipa în care populiștii strânși în jurul lui Traian Băsescu (și el însuși) au atacat toate instituțiile care se interpuneau între poporul bun, curat, dar credul și liderul populist și partidul său fidel. 

Promisiunea era că, odată regrupat în spatele liderului populist, poporul pur va zdrobi elitele parlamentare corupte, arogante și distante. Ele erau prezentate ca elite orientate împotriva poporului, pe care urmăreau insidios să-l deposedeze de avantaje, de reprezentare și de posibilitatea de exprimare. Aceasta este tema centrală a populismului.

Recomandări

Live Text – Alegeri prezidențiale în Republica Moldova, turul 2. Sute de oameni la coadă, la o secție de votare din București

Desigur, retorica populistă ascundea o luptă pentru putere fără menajamente în interes personal și de grup.

Dragoș Dragoman:

Cele care au suferit enorm au fost instituția reprezentării parlamentare, dar și instituții menținute de statu-quoul anterior în afara politizării complete: CNA, TVR, Radio România etc. 

Guverne succesive, deși aveau majoritate parlamentară, și-au impus punctul de vedere fără dezbatere publică, prin:

1. Valuri de ordonanțe de urgență în domenii complet străine urgenței rezonabile;
2. Asumări de răspundere pentru legi esențiale, în educație, muncă, protecție socială, codurile civil și penal. 

Desigur, mai multă putere pentru guvern însemna și modificări la legile electorale, la legea referendumului (pentru ca Băsescu să poată fi cu greu demis de cetățeni prin referendum), la structura Parlamentului (bicameralism) și la numărul parlamentarilor (sub 300).

S-au rostit amenințarea cu dizolvarea Parlamentului, precum și dorința de a modifica însăși Constituția. 

Nu mai vorbim de amenințări televizate la adresa adversarilor, pe care-i etichetau drept „pușcăriabili”. De altfel, cei mai mulți dintre adversarii lor chiar au fost arestați, unii eliberați din lipsă de probe, unii condamnați în procese foarte mediatizate la acea vreme. Chiar și acest stil de „telejustiție”, cu cătușe la vedere, linșaj mediatic și acuzații dovedite ulterior ca nefondate este marca acelei epoci ce începea cu Băsescu.

Recomandări

Victimele inundațiilor, căutate de scafandri în cea mai mare parcare subterană din Valencia: „E un cimitir” | VIDEO

„O politizare nemaiîntâlnită, necriticată de societatea civilă”

– Vorbești de politizarea funcțiilor publice. Dar oare aceste posturi publice nu au fost tot timpul sub controlul partidelor politice în tot intervalul din 1990 și până în prezent? Ce se întâmplă acum diferit de, să zicem, prima decadă post-1989?
– Așa cum spuneam, politizarea totală nu a fost posibilă în primii ani. Opoziția de dreapta, inclusiv societatea civilă afiliată ei, care domina covârșitor spațiul public, era foarte vigilentă. Odată ce Băsescu a ajuns la putere, totul i-a fost iertat. 

Deși teoria liberală clasică mizează pe competiție deschisă tuturor și pe selecția celor mai merituoși, PNL a procedat în 2020 la extinderea fără precedent a politizării întregului domeniu de stat: nu doar toate agențiile guvernamentale și companiile unde statul este acționar majoritar, ci numirea directorilor de școli și a inspectorilor școlari, directorilor de spitale subordonate primăriilor sau consiliilor județene controlate de PNL. Totul arată foarte puțin democratic și amintește de fuziunea dintre partid și stat dinainte de 1989. Toate relațiile instituționale normale au devenit simple afaceri de partid.

„USR și înjurătura care ne unește”

– Poate pentru unii sună șocant, dar tu plasezi Uniunea Salvați România (USR) în zona partidelor populiste. Din nou, care sunt argumentele pentru o asemenea încadrare?
– USR este un caz de manual, exemplar pentru lupta lor pentru democrație directă, de denigrare a instituției reprezentării, pentru lupta eroilor populiști împotriva elitelor corupte și ostile oamenilor simpli. 

Populismul lor este însă unul inovator, de tip „malaxor”, în care anticomunismul primilor ani de tranziție și anticorupția ultimilor ani au fost abil orientate împotriva Parlamentului și partidelor mari, consacrate, reprezentative. 

Sondând opinia publică, USR a exploatat cu succes temele la care alegătorii așteptau răspuns. Foarte abili, au coborât în domeniul trivial al înjurăturii grosiere. „**** PSD”.

Dragoș Dragoman:

Acea expresie din 2018 a devenit sloganul de luptă împotriva unui partid acuzat de corupție, aroganță și nepăsare față de poporul curat, cinstit și orientat către „valorile europene”, dar și elementul de coeziune al unui întreg spectru de activiști civici, jurnaliști și intelectuali publici. A fost acea „înjurătură care ne unește.”

„STS se ocupă de organizarea tehnică a alegerilor, lucru nemaiîntâlnit în Uniunea Europeană”

– Și dacă democrația și pluripartidismul slăbesc, în contrapartidă, partidocrația în forma ei malignă, dominația partidului unic tinde să devină norma. Ce înseamnă acum pentru România o reîntoarcere la partidul unic?
– Așa cum arată azi, pare că asistăm la finalul unei evoluții. Guvernul condus de un militar, în fuziune cu partidul unic, atacă, denigrează și slăbește acum Curtea Constituțională, chiar garantul existenței unei ordini de drept, ce trebuie ferit de abuz și arbitrariu, oferind o minimă garanție pentru drepturi și libertăți cetățenești. Prin modificarea legii, partidul-stat PNL-PSD i-a asigurat pe judecători că asupra lor nu se va abate nici o sancțiune disciplinară dacă nu respectă hotărârile în vigoare ale CCR sau ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. 

Tot prin lege, SRI poate lua parte la procesul penal, furnizând probe în instanță. Tot prin lege, STS se ocupă de organizarea tehnică a alegerilor, lucru nemaiîntâlnit în Uniunea Europeană.

Dragoș Dragoman:

„Tandemul” PNL-PSD la guvernare, „rotativa” la funcția de prim-ministru, planurile de modificare a Constituției, creșterea pedepselor pentru protestele publice, mimarea ostilității politice în (cvasi)alegeri comasate, toate arată mult mai puțin democratic decât ne-am fi imaginat în 1990. 

Domnia nelimitată a executivului, prin guvern, președinte și servicii secrete fără nici un control civil, cu un parlament anexat de partidul unic, este sfârșitul oricărei democrații reale.

Dragoș Dragoman:

Câteva dintre lucrările conferențiarului Dragoman

Dragoș Dragoman a publicat numeroase articole în reviste precum „Problems of Post-Communism”, „Communist and Post-Communist Studies”, „Europe-Asia Studies”, „Revista Transilvania” sau „Studia Politica. Romanian Political Science Review”.

Ultimele cărți publicate: „Democratic Transition and Consolidation in Romania. Civic engagement and elite behavior after 1989”, Peter Lang (2019) și „Declinul democratic din România după 2007. Neoliberalism, populism și autoritarism”, Techno Media (2022).

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro