Dar după ce medicii nu au reușit să facă nimic pentru el și au ajuns chiar să-i spună să-și facă testamentul, tânărul a găsit singur un tratament.
Fajgenbaum a descoperit când era student că suferă de boala Castleman, o afecțiune autoimună rară care presupune o creștere rapidă de celule în ganglionii limfatici ai corpului.
De patru ori a fost la un pas de moarte, crezând că nu va mai ajunge a două zi. Medicii i-au spus să-și scrie testamentul, iar familia a adus un preot care să-i dea ultima confesiune, însă el s-a încăpățânat să lupte: „Înveți multe când ești aproape mort”, spune el.
Student la medicină, el și-a dedicat timpul studierii bolii sale și a reușit în cele din urmă să găsească un tratament. După aproape șase ani de la intrarea în remisiune a bolii sale, el și soția sa au un copil, iar el se axează pe salvarea altor pacienți care suferă de aceeași boală.
După ce și-a pierdut mama în adolescență, decedată în urma unui cancer, Fajgenbaum a început să studieze medicina pentru a deveni medic la fel ca tatăl său și voia să se specializeze în oncologie în memoria mamei sale.
Dar când era în anul trei de facultate, în 2010, a început să se simtă foarte rău și a fost internat în spital timp de cinci luni. Medicii i-au pus drept diagnostic boala Castleman. În următorii trei ani, tânărul a mai suferit încă patru crize, toate ducând-l la un pas de moarte.
Dar în ciuda spitalizărilor care au durat de la câteva săptămâni până la câteva luni, el a reușit să termine școala și a început să lucreze intens la găsirea unui tratament.
După ce și-a examinat rapoartele medicale a observat ceva ce nimeni nu reuşise pănă atunci după 60 ani de cercetări: o proteină, factor de creştere endotelial vascular sau VEGF, era mărită de 10 ori peste nivelul normal.
Atunci s-a gândit că de fiecare dată când a suferit o criză a observat niște pete roşiatice care apărea de fiecare dată și cărora medicii nu le dădeau prea mare importanță considerându-le directe ale creşterii nivelului acestor proteine, semnalizând sistemului imunitar să intre în acţiune.
El ştia că un imunosupresor, Sirolimus, aprobat de FDA, era folosit pentru a contracara sistemul imunitar după transplanturile de rinichi. După ce s-a consultat cu un expert de la NHS, i-a cerut doctorului său să-i prescrie medicamentul pe care l-a cumpărat de la o farmacie din apropierea casei.
„Un medicament care putea să-mi salveze viaţa se afla sub ochii mei, doar trebuia descoperit”. La peste 5 ani de la începutul tratamentului cu acest medicament boala n-a mai recidivat.
Fajgenbaum este asistent universitatar la facultatea de medicină din Pennsylvania, este şeful unui laborator de cercetare şi înscrie pacienţi în studii clinice ale medicamentului care i-a salvat viaţa.
Foto: Instagram