ComenteazăChemat de părinți, de educatoare sau de profesori, Adrian își trage pe el costumul roșu, își drege vocea și intră în pielea personajului. Deghizat ca la carte, copiii nu își dau seama că sub hainele de Moș Crăciun și în spatele bărbii albe se află un tânăr de 34 de ani. Actorul își ia rolul în serios. Glumește cu copiii, le spune povești și le cere să spună poezii sau cântecele înainte de a primi cadourile mult visate.
„Soarta, norocul, m-au îndrumat spre acest lucru. Eram în 2009 la Petroșani. O fabrică de bere a anunțat că are nevoie de un Moș Crăciun, pentru că eram mulți actori care voiam să facem asta, am făcut bilețele și am tras la sorți. Eu am picat să fiu Moș Crăciun, iar de atunci fac asta în fiecare an. Merg în casele copiilor, la grădinițe, la școli, la firme, dar am mers și în orfelinate”, spune tânărul actor.
Adrian spune că nu sunt suficiente doar un costum roșu și o barbă ca să fii Moș Crăciun, ci e nevoie de har. Dar mai presus de toate trebuie să iubești copii.
„Nu e o meserie! E nevoie de har, e nevoie de improvizație, trebuie să ai răbdarea și capacitatea de a te adapta. Nu vezi numai lucruri frumoase. Vezi și fețe triste, și copii bolnavi, iar lor trebuie să le dai încrederea că va fi bine. Nu ai voie să devii și tu trist în fața lor iar ei să simtă asta. Pe de altă parte, sunt copii pe care nu-i mai bucură nimic, pentru că au de toate și atunci trebuie să faci ceva ca și ei să simtă magia Crăciunului”, spune actorul.
„Nu ești de piatră. Te atinge tot ce vezi”
Adrian Nicolae spune că cel mai trist este atunci când întâlnește copii cu probleme de sănătate sau micuți uitați în orfelinate:
„E o discrepanță enormă între copii. Unii au tot ce-și doresc și nu mai apreciază nimic din ce primesc sau din ce au. Sunt copii care nu au părinți sau copii care-mi spun că au părinții plecați în străinătate și-mi cer să-i aduc acasă, să petreacă mai mult timp cu ei. Nu e ușor să vezi că un copil dintr-un centru de plasament se bucură atunci când primește o banană. Bine că sunt costumat și ei nu văd că am lacrimi în ochi sau că sunt trist!”.
În fața unor asemenea cazuri, actorul spune că sărbătorile au alt farmec și că își dă seama că ceea ce îi pare greu în viață sunt lucruri mărunte față de suferința copiilor singuri sau bolnavi.
„Nu ești de piatră. Te atinge tot ce vezi, cel mai mult mă doare să văd copii bolnavi, dar nu trebuie să lași să se vadă asta, trebuie să îmbărbătezi acolo unde poți”.
Nu l-au recunoscut nici nepoatele sale
Adrian povestește că a avut parte și de momente amuzante de-a lungul carierei sale de Moș Crăciun și că până acum nu a fost recunoscut de nici un copil, nici măcar de propriile nepoate.
„Sunt copii care-mi spun lucruri din casă. De exemplu, un copil mi-a spus că și bunica lui are barbă și i-am zis că se mai întâmplă, nu cred să fie singura femeie cu barbă”.
Mai spune că îl cuprinde tristețea și atunci când întâlnește copii de 5 – 6 ani care spun că Moș Crăciun nu există.
„Când se sparge mitul Moșului se duce o parte din copilărie. Ideea e să crezi, asta e bucuria sărbătorilor”.
La capitolul răsplată, actorul se ferește să spună ce tarif percepe. La prieteni sau acolo unde poate face o bucurie merge fără să primească nimic, în rest, percepe o taxă pe care nu vrea să ne-o dezvăluie. Spune doar că fericirea copiilor la întâlnirea Moșului este neprețuită.
Citește și: