ComenteazăTadeusz Giczan, cercetător doctoral la Școala de Studii Slavone și Est-Europene de la University College din Londra și autor al unor analize bine documentate despre situația economică și politică din Belarus, a devenit în ultimele zile o sursă majoră de informații pentru mulți cititori occidentali care încearcă să depășească bariera informațională impusă de regimul lui Aleksandr Lukașenko și să afle ce se întâmplă în această țară.
Protestele au început la câteva ore după ce regimul a anunțat victoria neverosimilă a lui Lukașenko, cu 80% din voturi, în alegerile de duminică, în fața candidatei opoziției, Svetlana Tihanovskaia, care între timp a fost nevoită să se refugieze în Lituania. Și au continuat în fiecare seară, în ciuda reacției dure a forțelor de securitate. Rezultate: ciocniri violente fără precedent pe străzi, mii de oameni bătuți și arestați, cel puțin un mort.
Într-un interviu acordat Libertatea, Giczan explică felul în care se organizează protestatarii, vorbește despre șansele lui Lukașenko de a supraviețui și despre motivația sa personală de a transmite cititorilor din întreaga lume ce se întâmplă în Belarus.
Giczan nu și-a propus să devină o sursă de informații cu privire la revolta din Belarus.
”Twitterul meu a devenit accidental cunoscut”, spune el. ”Am început inițial acum câteva luni să scriu despre fotbalul din Belarus în perioada restricțiilor COVID, apoi oamenii au început să îmi adreseze întrebări despre situația din țară și totul s-a transformat în ce vedeți acum”, adaugă tânărul.
Contul său de Twitter este acum urmărit de peste 10.000 de oameni, iar filmulețele și fotografiile care surprind protestele ample din Belarus și ciocnirile cu forțele de ordine sunt distribuite peste tot pe rețelele sociale și în presă.
Este nevoie de așa ceva deoarece regimul Lukașenko a blocat parțial, uneori total, Internetul din țară, iar în Belarus se află doar câțiva corespondenți de presă străini, majoritatea ruși. Ziariștii sunt oricum, și ei, ținte ale forțelor de securitate, mulți au fost arestați, alții au dispărut.
”Mai poți încă să accesezi Internetul prin proxy sau VPN. Unii oameni reușesc să mai încarce imagini. Este mai ușor cu textele. Dar principala sursă de informații este Telegram. Practic trebuie să urmărești câteva canale de Telegram pentru a prelua informații. Eu urmăresc în jur de 20-30. Această aplicație este unica sursă de informații din Belarus în ultimele zile”, spune Giczan.
Internetul a repornit miercuri dimineață în Belarus. El este de obicei blocat din nou seara, măsură luată cu scopul de a împiedica nu doar transmiterea informațiilor, dar și coordonarea protestatarilor.
O revoltă spontană, vag coordonată
Din cauza blocării Internetului, dar și în lipsa liderilor, coordonarea protestelor este foarte dificilă. Este o mare diferență, prin comparație, cu situația din Ucraina, când protestele de la Kiev au dus la căderea lui Viktor Ianukovici, așa cum a explicat pentru Libertatea și profesorul Armand Goșu.
”Este mai degrabă o revoltă spontană. Există o oarecare formă de coordonare. Oamenii stabilesc unde se întâlnesc și transmit informația pe canalul de Telegram Nexta, care are în jur de un milion de urmăritori. Dar evident, din cauza lipsei Internetului, există o problemă. Oamenii care folosesc proxy-uri sau VPN-uri sunt oameni care au ceva cunoștințe de tehnologie”, spune Giczan.
Clipurile filmate în Belarus în ultimele seri de revolte arată că până acum nu prea au existat atacuri coordonate asupra instituțiilor sau forțelor de ordine, doar tentative ale protestatarilor de a rezista în stradă sau ciocniri spontane.
Miercuri dimineață, la Minsk, după o nouă noapte de proteste și de intervenții extrem de brutale ale forțelor de ordine, în stradă au ieșit grupuri de femei îmbrăcate în alb – culoarea simbol a opoziției – care au format lanțuri umane împotriva violenței regimului.
”Cele mai multe acțiuni sunt spontane. Acest canal de Telegram, Nexta, funcționează doar în Minsk, deoarece în regiuni nu prea a existat conexiune în ultimele trei zile. Oamenii pur și simplu se adună peste tot în țară, aplaudă, ridică pumnul în semn de protest față de atrocitățile lui Lukașenko”, mai spune tânărul belarus.
Oamenii nu mai sunt speriați
Imaginile cu forțele de securitate agresând protestatari sau simpli trecători, trăgând oameni din mașini și lovindu-i cu bastoanele sau cu picioarele au făcut înconjurul lumii.
Miercuri, oficialii au admis că au folosit arme de foc în orașul vestic Brest.
Dar, crede Giczan, oamenii nu se mai tem, iar regimul se confruntă acum cu o revoltă aproape generală, nu doar cu opoziția unui grup mic, așa cum se întâmpla până de curând.
https://twitter.com/TadeuszGiczan/status/1293003834357358593?ref_src=twsrc%5Etfw ”Lukașenko a detașat unitățile speciale ale armatei, poliția, grănicerii, absolut toate serviciile de securitate au fost folosite împotriva protestatarilor. Pe stradă acestea au evident un avantaj asupra manifestanților. Dar oamenii nu mai sunt speriați. Nu e ca și cum există doar un grup de suporteri ai opoziției care îl urăsc pe Lukașenko, acum vorbim despre toată populația. Fără forțele de securitate, regimul s-ar prăbuși peste noapte”, spune tânărul din Belarus.
”Acest sentiment nu va dispărea peste noapte, într-o săptămână sau într-o lună. Oamenii au fost uciși pe străzi și e prima oară când s-a întâmplat asta”, spune el.
Scenariul în care Lukașenko va supraviețui la putere, iar oamenii se vor calma și situația va reintra în normal nu pare probabilă.
Singurul mod pentru Lukașenko de a rămâne la putere este de a transforma Belarusul într-o dictatură militară ca în America de Sud a anilor 70-80.
Tadeusz Giczan, cercetător doctoral la Londra, născut în Belarus:
Giczan crede că exact acest lucru se întâmplă în aceste zile în țară, în condițiile în care armata este pe străzi, în jur de 7.000 de persoane au fost arestate, iar oamenii sunt supuși interdicțiilor de circulație.
Pentru regim, problema este că în stradă nu se află doar tineretul urban, ci aproape toată lumea – oameni din oraș, din zona rurală.
”Poate că pensionarii sunt cei care nu protestează, pentru că nu au Internet. Dacă te uiți la televizor nu vezi proteste. Dar vorbim de 10-15% din populație. Dacă ești un autocrat ai nevoie de un oarecare nivel de susținere populară. În lipsa acestuia, trebuie să îți transformi regimul autoritar într-o dictatură fermă. Și cred că spre asta se îndreaptă Belarusul”, spune Giczan.
Ce pârghii are UE pentru a susține protestatarii?
UE a apreciat că alegerile din Belarus nu au fost nici libere, nici corecte și și-a manifestat îngrijorarea cu privire la felul în care regimul a reprimat protestele.
Giczan crede că Occidentul ar avea pârghii pentru a influența parțial situația, dar că deocamdată puține state au apetență pentru a susține o schimbare.
”Cea mai tristă parte este că UE, SUA și alte voci și-au exprimat îngrijorarea, dar pare că nimeni nu vrea ca Lukașenko să plece. Pare că toată lumea este ok cu păstrarea status-quo-ului. Doar Lituania a făcut ceva în privința situației”, spune el.
O soluție care ar avea efect ar fi sancțiunile economice.
Evident că Occidentul ar avea pârghii asupra Belarusului. Spre exemplu, sectorul IT este dependent de UE și SUA. Dacă Vestul ar impune sancțiuni, regimul s-ar prăbuși, deoarece ar fi o mare lovitură.
Tadeusz Giczan, cercetător doctoral la Londra, născut în Belarus:
Sancțiunile personale probabil nu ar însemna foarte mult, ele au fost deja în vigoare și nu au avut efect. Cred că sancțiunile economice ar fi singura soluție, dar nu pare că sunt pe masa de discuții. Acum, toată lumea pare că este în vacanță. Poate că discuția din UE de vineri ar putea aduce ceva”, spune el, cu referire la reuniunea miniștrilor de Externe din UE.
Arestat la 14 ani în Belarus, exmatriculat la 18
Tadeusz Giczan locuiește acum la Londra, dar familia și prietenii săi sunt în Belarus, țara de unde el a fost nevoit să plece acum aproximativ zece ani, pentru a evita represaliile autorităților statului polițienesc.
”Când am fost prima dată arestat aveam 14 ani. Exista un stat polițienesc și atunci, dar ce se întâmplă acum a atins noi cote. Când aveam 18 ani am fost exmatriculat de la Universitatea din Minsk și a trebuit să mă mut la Polonia”, spune tânărul.
El spune că este îngrijorat de ce se întâmplă în țară și că simte nevoia de a împărtăși cu lumea situația din țară.
”În ultimii 10 ani am stat doar în străinătate. Dar prietenii mei, familia mea stau încă acolo”, spune el.
”Eu mă bucur că mulți oameni sunt interesați de ce se întâmplă. Noi, cei din Belarus, nu suntem violenți. Nu există cazuri de oameni care atacă poliția. Oamenii doar cer autorităților să îi asculte”, mai spune Tadeusz Giczan.