• Bătăile asupra muncitorilor români în străinătate sunt, în realitate, un fenomen, explică o consilieră în probleme de muncă din Germania.
  • „De obicei însă, agresiunile fizice se întâmplă între muncitori, în special, în cazări”, spune și Marian Raicu, care administrează Grupul Sindicatul Românilor din Olanda și adună săptămânal povești despre violențe, contracte nerespectate sau muncitori români din abatoare ori ferme care nu știu cum să ceară ajutor de la autoritățile din Occident.
  • Libertatea a prezentat mai multe cazuri în care muncitorii români din țări precum Olanda și Germania au suferit agresiuni fizice grave, unele chiar fatale.

Pe 20 martie, Alin*, un tânăr de 21 de ani, pleca cu încredere pentru prima dată la muncă în străinătate, în Olanda. Un verișor lucra de câteva luni într-o hală de prelucrare a lemnului de la marginea localității Markelo. I-a spus că poate și el să câștige 1.400 de euro pe lună pentru un program de 8 ore/zi. 

„Mi s-a zis că Adrian Matiș e patron serios, că plătește la zi și cu contract de muncă. M-am întâlnit și eu cu el aici, la Oradea”, își amintește tatăl.

Acesta se recomandă drept patron la firma Corturi de Lux SRL, așa că i-a spus fiului să aibă încredere și să se ducă cu el în Olanda.

Până seara târziu, tânărul ajungea într-un camping de cabane situat la trei kilometri de Markelo. După încă o zi de odihnă, a început munca, într-o hală unde sorta lemne și monta holțșuruburi alături de alți lucrători din județul Bihor.

Dar nu a apucat decât două zile de muncă fără griji, susține Alin într-o plângere înregistrată la sfârșitul lunii aprilie la Poliția Oradea.

Imagine din Markelo, Olanda | Foto: 123RF

3 săptămâni de muncă și de calvar

Calvarul, acuză tânărul orădean, a început în seara zilei de 23 martie. Colegii, împreună cu Adrian Matiș, i-au cerut să consume alcool. Când acesta a refuzat, patronul l-a legat de scaun cu o chingă de remorcat mașini și l-a forțat să bea ținându-l strâns de mandibulă, susține Alin. Apoi, povestește el, au urmat nenumărate palme, până și-a pierdut conștiența, în timp ce unii colegi fie tăceau, fie participau activ la bătaia administrată de Matiș.

Nu aveam cui să-i cer ajutor. Nu aveam asupra mea telefonul și cabana era prea departe ca să mă audă cineva urlând.

Alin susține în plângere:

A doua zi, tânărul nu a reușit să se ridice din pat, dar patronul a plecat înapoi spre România. Pe 25 martie, Alin s-a ascuns de ceilalți colegi pentru a-i povesti tatălui său din Oradea ce i se întâmplă în Olanda.

Ioan Dume i-a spus să sune imediat la Poliție, dar tânărului îi era frică de ce urma să se întâmple, dacă agenții îl lăsau la cabană cu ceilalți români care au participat la bătaie. I-a cerut tatălui său să-i caute un microbuz, că nu are bani să se întoarcă acasă.

„Am găsit un microbuz, dar șoferul nu a mai oprit să-l ia și pe el. Așa că băiatul s-a întors la muncă și (agresiunea, n.r.) s-a întâmplat din nou pe 27 martie”, povestește Dume.

„A rămas să îndure, că nici nu voia să se întoarcă acasă cu pagubă”

În aceeași cabană, mai mulți colegi l-au fugărit, l-au forțat să bea alcool și i-au rupt pantalonii și chiloții, acuză Alin. Speriat, tânărul s-a încuiat în baie și a amenințat că sună la Poliție.

Dar nu a sunat. De data asta nu fusese agresat fizic. Așa că „fiu-miu a rămas să îndure, că nici nu voia să se întoarcă acasă fără niciun ban, doar cu pagubă”.

S-a întors patronul, a reînceput și bătaia, acuză Alin

Pe 6 aprilie, Matiș s-a întors în Olanda, iar a doua seară, tânărul acuză că și-a luat ultima bătaie de la acesta. După ce i-a cerut să-i explice dacă e angajat cu forme legale, patronul bihorean l-a încolțit alături de alți doi muncitori din hală și a început să-l lovească cu pumnii și palmele. I-a controlat telefonul și, când a văzut discuțiile dintre tânăr și tatăl său, căruia îi cerea ajutorul, a intensificat bătaia, susține Alin. 

„M-a pus să-i scriu lui tata că totul e bine, apoi să-mi închid datele mobile, ca să nu mă mai caute”, povestește tânărul în plângere. Ioan Dume și-a auzit din nou fiul abia câteva ore mai târziu, când au adormit colegii și Matiș.

I-a trimis o poză cu chipul tumefiat și un tricou pătat de sânge.

Poza trimisă de Alin tatălui său

Încercările tatălui de a interveni de la distanță

Tatăl a sunat la Ambasada României din Regatul Țărilor de Jos, dar i s-a spus că doar autoritățile olandeze pot să intervină în cabana din Markelo. Apoi a încercat inclusiv să-l sune pe Adrian Matiș, să intervină pentru a opri loviturile asupra fiului său. Dar Alin i-a cerut să nu-l caute pe patron. Voia doar să se întoarcă acasă. Pe 9 aprilie îi cumpăra biletul de microbuz, iar două zile mai târziu era acasă, la Oradea.

„Matiș a acceptat că plec, nu a încercat decât să mă convingă să mai rămân până pe 28, că se vor întoarce toți acasă de Paște. Am zis nu”, spune Alin.

Acasă a ajuns vânăt, iar mama tânărului a primit, de la un coleg de muncă, explicația că acesta s-a „deteriorat în timpul transportului”.

A ajuns la medicul legist abia la o săptămână după bătaie

„Nu am putut să-l duc mai devreme la legist, că i-au dat carantină 14 zile când a venit din Olanda. Am primit dispoziție de ieșire pentru examinare abia pe 15 aprilie”, povestește Ioan Dume.

Poze trimise de Alin tatălui său

Când a ajuns în sfârșit la legist trecuseră deja 7 zile de la bătaie. Medicul a putut să constante doar că mai există echimoze pe brațele tânărului, care ar putea să dateze de circa o săptămână. „Leziunile s-au produs prin lovire cu sau de corpuri contondente dure”, a notat legistul în certificatul medico-legal prin care s-au recomandat două zile de îngrijiri medicale pentru Alin.

Eu l-am întrebat ce credea că o să i se întâmple, când era sechestrat în cabană de băieții ăștia. Mi-a spus că nu știa dacă o să scape cu viață de acolo și cine îl va găsi. Că era izolat, într-o cabană, într-o țară străină.

Ioan Dume, tatăl lui Alin.

Patronul neagă agresiunea și nu oferă nicio explicație pentru vânătăi

Contactat de Libertatea, afaceristul Adrian Matiș a confirmat că l-a avut angajat pe Alin, dar neagă că l-ar fi agresat pe tânărul din Oradea.

„Eu personal pot să vă spun că nu dau nicio declarație. Nu susțin nimica. Bătaie nu știu. Nu am văzut. Și eu nu l-am bătut. Ce pot să vă mai zic? Dumneavoastră credeți că am fost tot timpul lângă ei să știu ce se întâmplă”, a spus Adrian Matiș.

De asemenea, acesta a susținut că a contactat deja un avocat. „Eu las cazul ăsta la avocat. Îl dau în judecată pentru mai multe chestii. Una dintre ele e și defăimarea. Dar și pentru amenințări, mai multe. Am fost amenințat, sunt și în ziua de azi amenințat, urmărit, sunt de toate. Dar nu discut cu dumneavoastră, că de treaba asta nu se ocupă ziarele, se ocupă avocatul”, a explicat Adrian Matiș pentru Libertatea.

Agresiunile asupra muncitorilor români din străinătate, un fenomen

În ultima jumătate de an, ziarul Libertatea a prezentat mai multe cazuri în care muncitorii români din străinătate au devenit victime chiar la locul de muncă. 

De la povestea unui coordonator snopit în bătaie de fiul patronului turc al agenției de muncă Reyhan Uitzendbureau BV, care recrutează mii de muncitori est-europeni pentru a-i plasa în marile abatoare din Olanda – care s-a soldat cu arestarea preventivă pentru o lună a lui Tolunay Reyhan – până la povestea a doi români bătuți într-o locuință a agenției și abandonați într-o gară de tren, în orășelul german Kleve. 

Muncitor român, bătut crunt de fiul patronului Reyhan, agenție de muncă din Olanda

După ce în martie 2021, un tânăr român a fost ucis de un conațional într-un abator Tonnies din Germania, o consilieră în probleme de muncă aducea în atenție cât de frecvente sunt violențele, fie la lucru, fie în spațiile de cazare ale celor care pleacă din România pentru a suplini lipsa de forță de muncă ieftină din Vest.

„Bătăi sunt mai mereu”, spunea consiliera româncă pentru Libertatea

De aceeași părere e și Marian Raicu, care administrează de mai bine de un an Grupul Sindicatul Românilor din Olanda și adună săptămânal povești despre violențe, contracte nerespectate ori muncitori români din abatoare sau ferme care nu-și cunosc drepturile și nu știu cum să ceară ajutor de la autoritățile din Occident.

Mie îmi scriu de 3-4 ori pe săptămână oameni cu cazuri de astea. De obicei, agresiunile fizice se petrec între muncitori, în special, în cazări. În vreme ce agresiunile verbale sunt rezervate locului de muncă, unde angajatorii ori coordonatorii, în special în abatoare și ferme, au o asemenea atitudine față de muncitorii slab calificați din estul Europei, care pot fi întotdeauna ușor de înlocuit cu alți doritori.

Marian Raicu, Grupul Sindicatul Românilor din Olanda:

Însă rareori se ajunge la autorități. „În două din 10 cazuri, aș spune eu”, susține Raicu.

Cât de mult se implică autoritățile străine în cazurile muncitorilor români

Și chiar și când se ajunge la autorități, reacția acestora se bazează și pe câtă atenție există asupra respectivului caz. Dacă polițiștii olandezi l-au arestat pe fiul patronului turc de la agenția Reyhan Uitzendbureau BV, după ce colegii l-au filmat în timp ce îl lovea cu pumnii și picioarele pe un român, nu același lucru s-a întâmplat în cazul celor doi muncitori bătuți într-o cazare a aceleiași agenții, dar peste graniță, în Germania.

În primul caz a existat presiune publică inclusiv din partea presei olandeze, care a relatat pe larg despre cazul românului agresat, în special în paginile publicației Algemeen Dagblad

În al doilea caz, muncitorii au avut doar sprijinului unei românce, care i-a găsit bătuți și abandonați în gară. A mers cu ei la polițiștii din orășelul german Kleve.

„Dar polițistul mă întreba dacă au de gând să rămână aici ori să se întoarcă acasă. Doar asta îl interesa, când oamenii fuseseră clar bătuți, unul dintre ei avea spatele acoperit de hematoame”, a povestit românca pentru Libertatea.

La doi ani după agresiune, autoritățile din orășelul german le-au transmis jurnaliștilor olandezi că nu au reușit să-i identifice pe agresori. Asta deși muncitori români agresați le-au indicat adresa locuinței, situată la doar 13 kilometri de sediul poliției, și le-au povestit că bătăușii erau colegi cu ei în cazarea oferită de agenția Reyhan.

Reyhan uitzendbureau B.V.

Marian Raicu nu crede că e vorba doar de lipsa de reacție din partea autorităților, dar și de atitudinea muncitorilor români. 

„Oamenii se tem că-și pierd locurile de muncă. Alții nu cunosc nici olandeza, nicio limbă de circulație internațională. Așa că nu știu cum să se descurce, spre cine să se îndrepte. Alții tac pentru că au o poziție privilegiată pe care nu vor să o piardă. Și așa devin călăi pentru alți muncitori români”, spune administratorul Grupului Sindicatul Românilor din Olanda.

*Numele a fost schimbat pentru a proteja identitatea victimei.

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!
 

Urmărește-ne pe Google News