ComenteazăAceastă scrisoare datată 9 martie 1816, era adresată contelui Emmanuel de Las Cases, companionul său de exil, în perioada în care se afla pe Insula Sfânta Elena. Se pare că acesta este unul dintre cele trei texte scrise de mâna Împăratului care s-a păstrat până astăzi.
Născut la Ajaccio, în Corsica, pe 15 august 1769, cel mai influent lider politic și militar din istoria Franței s-a specializat în artilerie, ca ofițer, reușind ulterior, la 30 de ani, să organizeze o lovitură de stat după care s-a proclamat Prim Consul al Franței.
În 1804, Napoleon se încoronează ca împărat, repurtând apoi o serie strălucitoare de victorii militare împotriva alianțelor europene construite împotriva sa (Anglia, Austria, Prusia, Rusia). Invadarea Rusiei, în 1812, îi va fi însă fatală, urmată de înfrângerea de la Leipzig (1813) și abdicarea lui în 1814.
Exilat în insula Elba, revine în forță în Franța și – reîntronat – visează la redobândirea gloriei de altădată. Pe 18 iunie 1815, pierde dramatic bătălia de la Waterloo și este exilat din nou de aliați, de data asta pe insula Sfânta Elena, unde moare pe 5 mai 1821. Deși oficial s-a considerat că Napoleon a murit din cauza unui cancer la stomac, numeroși oameni de știință și istorici susțin că genialul corsican ar fi fost ucis prin otrăvirea lentă cu arsenic, care s-ar fi găsit ulterior – într-o proporție neobișnuit de mare – în firele de păr ale împăratului.