A rămas în scaun cu rotile dupa un vaccin din copilărie. Acum, bărbatul s-a vaccinat anti-COVID: „Mi-e mai frică de spitale decât de efecte adverse”

Robert Gavrilescu răspunde la telefon dintr-o cămăruță a locuinței familiei sale, în care și-a petrecut acest an pandemic. Izolat de prieteni, de soție și de fiu, ca să fie protejat de o posibilă infectare cu virusul SARS-CoV-2.

Așteaptă a doua doză ca să-și îmbrățișeze familia și să se întoarcă în corul bisericii ortodoxe din comuna gorjeană Telești.

„Decizia a fost simplă”, punctează Robert, pentru care luna asta s-au scurs 44 de ani de când nu-și mai poate mișca picioarele, după un simplu vaccin antipolio administrat într-o creșă din Târgu Jiu.

Martie 1977, Robert primea un vaccin polio oral, menit să-l apere împotriva maladiei care schilodea pe atunci 1 din 5.000 de copii pe care-i infecta. Picăturile serului aveau însă să-i provoace o reacție adversă rară și severă în corp. Atât de severă, încât să-l condamne la o viață într-un cărucior.

Recomandări

Marian, un tânăr de la casa de copii, e dator Fiscului cu 1,54 milioane de lei. ANAF îi oprește o mie de lei din cei 3000 pe care îi câștigă

Un caz la două milioane de copii imunizați oral antipolio

Poliomielita paralitică asociată vaccinării este o reacție adversă recunoscută inclusiv de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care folosește în continuare vaccinul polio oral în campaniile de imunizare în țări precum Nigeria, Afganistan și Pakistan.

Acest tip de vaccin, care nu mai este administrat din 2008 în România, conține fragmente dintr-un virus viu atenuat. Iar, în cazuri rare, corpul poate să transforme varianta atenuată într-una virulentă, astfel încât apare poliomielita paralitică. Pe Robert, infecția l-a adus în comă, iar când s-a trezit, medicii i-au spus mamei sale că probabil nu va mai merge niciodată. Asta înainte de a învăța prea bine ce înseamnă să vezi lumea din picioare.

„Au urmat ani de recuperare, chiar am făcut și școala la Băile 1 Mai. Abia în clasa a III-a am fost transferat la școala din satul în care locuiesc”, povestește Robert.

În ciuda istoriei personale cu vaccinarea, bărbatul spune că nu s-a gândit în niciun moment să refuze imunizarea împotriva COVID-19.

Când ești în dubiu, sună un medic, este sfatul lui Robert

„Așteptam momentul. Evident că unii oameni au pățit-o de la vaccin. Este și cazul meu, care am rămas în cărucior pentru întreaga viață. Dar trebuie să ne gândim la cât de mult bine au făcut aceste vaccinuri. Astăzi nu mai există poliomielită. Eu fac parte dintr-o generație și atât. După generația mea nu au mai existat alți copii schilodiți de poliomielită”, zice Robert Gavrilescu.

Recomandări

Companiile care beneficiază de pe urma războiului din Ucraina. Cum a ajuns România al doilea exportator de motorină al Kievului

Pentru el, faptul că medicina a avansat față de anii 70 este motiv suficient încât să aibă încredere în vaccin și chiar să se întrebe „cum de le-a luat atât să facă vaccin împotriva COVID”.

Dar Robert nu vrea să-i trimită pe alții să se vaccineze doar de dragul de a se vaccina. Crede că oamenii trebuie să fie informați, în special persoanele cu dizabilități și care suferă și de alte afecțiuni care cresc riscurile unei infecții severe cu virusul SARS-CoV-2.

Eu țin mereu legătura cu medicul de familie, am și un neurolog care se ocupă de dizabilitatea mea de foarte mulți ani și un pneumolog, pe care l-am dobândit odată cu astmul. Și cu toți trei am luat legătura și am vorbit. Ce fac? Să mă vaccinez. Și îndemn pe toată lumea să se informeze și să ia legătura cu medicii specialiști care le supraveghează dizabilitatea.

Robert Gavrilescu:

Vrea să fie un exemplu pentru alte persoane cu dizabilități care privesc cu scepticism vaccinarea împotriva noului coronavirus. „Avem și noi uscăciunile noastre. Și-n comunitatea asta sunt destui cu 5G și Bill Gates”.

Autoritățile nu fac destul pentru a vaccina persoanele cu dizabilități 

Ar dori ca mesajul său să ajungă la cei reticenți, nu la fanatici. Dar crede că autoritățile nu sprijină suficient vaccinarea persoanelor cu dizabilități. Căci, la trei luni de la debutul campaniei, nu există încă caravane mobile care să meargă la domiciliu pentru imunizare.

Recomandări

O garsonieră din Aiud, placă turnantă pentru un transport uriaș de cocaină pe ruta Ecuador – Olanda, via România. Cine e în spatele afacerii

Pentru multe persoane cu dizabilități care locuiesc acasă, nu în centre rezidențiale, deplasarea până la un centru de vaccinare poate să fie dificilă.

Eu m-am descurcat. Am și permis de 12 ani, mașină adaptată. Dar alții care nu au mașină, ei ce fac? Trebuie să se roage de vecini, de rude. Știu o grămadă de persoane cu dizabilități care stau acasă și îmi spun: nu am cu ce să mă duc la vaccinare, aștept să vină acasă.

Robert Gavrilescu:

Pentru el, rapelul de pe 1 aprilie va însemna recâștigarea libertății, dar și a apropierii de familie și prieteni. Robert spune că s-a temut mai mult de spitalele din România decât de posibile reacții adverse la vaccin. 

„Societatea îmi zice zilnic: Ești un handicapat! Ești un handicapat”

O persoană în cărucior nu poate merge nici să-și facă de unul singur necesitățile fiziologice, pentru că nu poți intra pe ușa toaletei. Sunt foarte puține spitale care și-au adaptat o baie pentru persoane cu dizabilități locomotorii. Nu mai zic să-ți faci un duș. Deja ceri prea mult.

Robert Gavrilescu:

Bărbatul a avut o asemenea experiență chiar anul trecut, când a dezvoltat o reacție alergică la un medicament pentru astm bronșic. A ajuns cu ambulanța la UPU. Dar, când a simțit nevoia de a merge la toaletă, a aflat că nu-i încap roțile pe ușile spitalului din Târgu Jiu.

„A trebuit să-mi aducă o ploscă și să fac în ea. Ăsta e cel mai mare chin. De asta mă feresc să ajung în spital”, concluzionează bărbatul, care spune că experiența este una comună în multe instituții publice sau private din România.

La vot a cerut montarea unei rampe la intrarea în secția la care este arondat. Un meșter a venit și a improvizat una care nu respectă normele de proiectare, prea alunecoasă pentru a fi folosită de o persoană cu dizabilități într-o zi mai umedă.

Directoarea mi-a spus că rampa e rezonabilă. Dar nu trebuie să fie rezonabilă, ci să respecte o normă de proiectare. De asta se întâmplă nenorociri în țara asta, că nu se respectă niște norme de proiectare

Robert Gavrilescu:

Pentru el, ăsta este doar un exemplu recent de „palmă pe care mi-o dă societatea, care îmi fiecare zi îmi spune: Ești un handicapat! Ești un handicapat! Ești un handicapat!”

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro