Un veac de singurătate. Satul Bașpînar a fost uitat de autoritățile române în Imperiul Otoman

De mai multe ori pe zi, fiecare familie trimite pe cineva la cișmeaua satului, singurul loc pe unde curge apă în cele două comunități. Aici își umplu butoaiele cu apă, aici își aduc și animalele să se adape.

Tufani și Fântâna Mare (Bașpânar) sunt două sate care sunt legate între ele cu un drum de pământ. La o ploaie mai zdravană, localitățile sunt înghițite de valuri de noroi. Ambele aparțin, alături de alte trei sate, de comuna Independența, una dintre cele mai mari localități din județul Constanța, întinsă pe 18.000 de hectare. Pe oamenii de-aici îi despart cam 12 kilometri de granița bulgară și cam un veac îi desparte de civilizație.

Independența Dobrogei

Primele familii s-au așezat aici în urmă cu multe vreme, undeva pe la mijlocul secolului al XIX-lea, și erau câteva neamuri de otomani. Apoi, după 1878, când România și-a câștigat Independența, aici au fost aduse familii de olteni, brăileni și altele din Ardeal.

Prima grijă a românilor a fost să schimbe numele comunei de care aparțineau satele în care se așezaseră, așa că vechiul Bairam Dede (în traducere, Bunicul sau Bătrânul Bairam) devenea noua Independența, simbolizând ieșirea Dobrogei de sub administrația Imperiului Otoman după aproape jumătate de mileniu.

Recomandări

Generalul Nicolae Militaru, artizanul diversiunilor cu „teroriști” care au dus la moartea multor soldați la Revoluție. De ce i-a oferit Ion Iliescu conducerea Armatei

Ironia face însă ca unul din satele Independenței să fi rămas încremenit tocmai în Imperiul Otoman: Fântâna Mare sau, așa cum îi spun turcii, Bașpînar. Aici trăiesc aproape 400 de suflete, toate turce, urmașe ale otomanilor lui Osman Pașa care au întemeiat satul în urmă cu aproape 200 de ani. Este singura comunitate din România unde trăiește exclusiv o populație musulmană și unde niciun român n-a rămas să-și ridice o casă și să-și întemeieze o familie. Uitat parcă în trecutul otoman, satul este mai degrabă un muzeu oriental în aer liber.

O mare de noroi

În urmă cu mai bine de un deceniu, autoritățile vorbeau chiar de posibilitatea de a întemeia un muzeu în aer liber, în care turiștii să aibă posibilitatea să fie cazați în casele turcilor, urmași ai stră-strănepoții otomanilor însă primăria nu a reușit nici măcar să asfalteze drumurile din sat, iar de apă și canalizare nici n-a putut fi vorba.

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

Ulițele din Fântâna Mare au rămas așa de când s-au așezat aici primele familii otomane și până astăzi, bătătorite doar de piciorul omului și roata căruței. Când ploile spală satul, ulițele dispar iar în locul lor apare o mare de pământ negru, din care cu greu îți mai desprinzi tălpile, ca și cum te-ar înțepeni în miezul satului.

Câțiva kilometri mai departe, ascuns într-o vale rotundă și abruptă, este Tufani, un sat în care mirosul oriental e mult șters, dar nu și imaginea ulițelor. Aici, dimpotrivă, în lipsa unui sentiment de încremenire în timp, imaginea pare mai dezolantă, amplificată mult mai ales de încrâncenarea de pe chipurile oamenilor.

Apa vrajbei noastre

Jurnaliștii care fotografiază cișmeaua sunt repeziți de sătenii care spun că trăiesc o rușine când presa scrie că satul lor e înghițit de noroaie atunci când plouă, iar în gospodării nu le curge apă:

”De ce-ați venit? Să ne faceți de râs că n-avem apă? Că e noroi aici? Ne trageți voi apă? Nu, voi doar scrieți, oricum nu rezolvați nimic. Noi așa o să murim aici, nu mai așteptăm nimic”, izbucnește o femeie la vederea unei camere de fotografiat.

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

Supărarea oamenilor le stă adânc înfiptă în suflete, iar răbdarea lor s-a scurs câte puțin în fiecare an din cei 30 încheiați de la Revoluție.

27 de ani de încremenire sub un singur primar

Din 1989 au votat, de fiecare dată, același primar, un tânăr de vreo 30 de ani care venea dintr-o localitate din Tulcea și primise repartiție în comuna lor. Mai întâi, Cristea Gâscan a fost numit primar chiar în 22 decembrie, după ce Ceaușescu a fugit. Apoi, din 1992, a fost votat, timp de 24 de ani, de sătenii care își mai puneau o dată speranța în el și încă o dată, și tot așa până când s-au încheiat șase mandate. A trecut pe la toți, de la FSN, Partidul Democrat Agrar, PD, PNL până a rămas la PSD.

Ultima dată, în 2016, primarul a promis că va da câte o vacă fiecărei familii dacă va fi ales din nou. Și, sigur, a promis și că va rezolva problema apei care va curge în fiecare gospodărie din cele două sate, Tufani și Fântâna Mare. Șmecheria n-a mai ținut și, în plin avânt PSD, în Independența a câștigat un primar PNL. N-a reușit să facă investiții de amploare în cei trei ani de când conduce primăria, dar crede că singura șansă reală de modernizare a localității sunt fondurile europene, din care comunitatea nu a accesat nici măcar un euro.

Și, ca și cum nu era de ajuns, Curtea de Conturi a descoperit, în luna august, o gaură de peste două milioane de lei în bugetul Primăriei Independența. Suma ar fi dispărut în ultimii trei ani, iar primarul a depus plângere penală pentru că, spune el, habar n-are unde sunt banii și vrea să afle cine și-a însușit cei peste 400.000 de euro din primărie.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro