ComenteazăPână la Iulian (26 de ani), din Berezeni Vaslui, nimeni nu s-a aventurat vreodată cu caiacul pe traseul Marea Nordului-Rin-Main- Dunăre. O expediție unică, o aventură pe ape în care mica ambarcațiune a fost fie prinsă în vâltoarea curenților puternici, fie a înaintat periculos prin baraje și ecluze. De fiecare dată, caiacul cu cei doi temerari la bord – Iulian Andone și unchiul său Marin Chirazi (52 de ani) -, a găsit drumul cel bun către casă, până la punctul terminus: țărmul Mării Negre.
O dată la cinci zile își verificau singuri starea de sănătate
Înainte să-și așeze caiacul pe apă la Marea Nordului, o ambarcațiune specială grea de 80 de kilograme aleasă pe criteriul vitezei și mai puțin pe cel al stabilității, viitorul polițist și unchiul său, profesor de sport, și-au pregătit echipamentul. Din bagaje nu le-au lipsit alimentele uscate, suplimentele nutritive și energizantele, dar și aparatura medicală cu ajutorul căreia trebuiau să-și țină sub control parametrii importanți ai organismului.
”Nu am fost asistați medical nici un moment. Am avut o trusă medicală destul de voluminoasă, cu aparatură complexă de pentru stabilirea greutății, a indicelui de masă corporală, a pulsului, a țesutului adipos și a glicemiei. O dată la cinci zile ne verificam din punct de vedere medical, să știm cum răspunde corpul la efortul uriaș depus. La fiecare evaluare realizam că pierdeam din greutate peste două kilograme”, explică Iulian Andone.
Firește, în expediția începută la țărmul Mării Nordului, la 31 de km nord-vest de Amsterdam, celor doi temerari nu le-au lipsit cortul care le-a fost casă la finele fiecărei zile de vâslit istovitor, GPS-ul cu ajutorul căruia au navigat fără să se rătăcească pe canalele fluviilor, haine de schimb, panoul solar fotovoltaic folosit pentru încărcarea acumulatorilor, dar și filtrul pentru obținerea apei potabile.
”Am făcut slalom cu caicul prin ambarcațiuni pentru a evita o ciocnire”
Iulian și Marian au dat piept cu primele capricii ale apelor chiar la vreo patru kilometri de locul în care au pornit în aventură. Pentru că întâiul baraj, dintre cele câteva zeci prin care aveau să treacă, nu era gândit pentru ambarcațiuni cu vâsle. Traversarea a fost, astfel, una extrem de riscantă. P
”Trecerea prin Amsterdam a fost extrem de dificilă deoarece pe canal traficul era intens. Am făcut slalom printre ambarcațiuni, unele chiar foarte mari, care mergeau destul de repede. Numai așa am putut evita o ciocnire. Polițiștii din Utrecht, de exemplu, ne-au sfătuit să fim atenți pentru că am putea fi răsturnați de valurile produse de navele mari de viteză”, rememorează Iulian, care este și absolvent al Şcolii de pregătire a agenţilor poliţiei de frontieră „Avram Iancu” din Oradea, debutul aventurii pe apă.
”Aveam febră musculară permanentă și dureri insuportabile de spate”
Primii 460 de kilometri parcurși pe Rin au însemnat un efort supraomenesc pentru cei doi. Curentul extrem de puternic, venit numai din față, pe care caiacul trebuia să-l ”spintece”, le-a fost un adversar redutabil. De aceea Iulian și Marian au reușit să parcurgă zilnic doar 35-40 de kilometri. S-au ales cu dureri foarte mari de spate, cu febră musculară permanentă și chiar cu niște eczeme produse din cauza faptului că permanent erau uzi până la piele.
”Curentul puternic ne-a făcut să tragem pe dreapta de foarte multe ori și să consultăm GPS-ul. În caiac era greu de vorbit din cauza faptului că stăteam unul în spatele celuilalt, a zgomotului apei, dar și a faptului că efortul depus necesita o respirație constantă. După ce făceam planul la mal, o luam iar de la capăt, așa uzi și cu dureri musculare mari ”, continuă Iulian, viitorul ofițer de poliție.
Au băgat vâslele în apă de 1.655.500 de ori!
Când au intrat pe Dunăre, după ce au ”cucerit” zeci de ecluze și baraje așezate în drumul lor precum niște fortărețe, Iulian și Marian au simțit cum caiacul ”aleargă” ceva mai repede. Curenții nu le mai erau potrivnici, iar kilometri adunați într-o zi ajungeau chiar și la 115. După Mohacs (Ungaria), Novi Sad și Belgrad (Serbia) a venit rândul localității Baziaș să-și întâmpine temerarii. O pauză de masă pe pământ românesc luată cu niște muncitori, și un ultim baraj de trecut la Porțile de Fier.
Apoi, ultimii zeci de kilometri s-au așezat pe Dunăre înaintea caiacului lansat la apă tocmai în Marea Nordului. O bărcuță care, cu doi oameni în spate, a plutit peste 3.300 de kilometri până să ajungă în Portul Turistic Tomis. O aventură unică în care timp de 45 de zile Iulian și unchiul său au ”tăiat” Europa în două. Un drum pe ape în care cei doi au vâslit câte 12 ore pe zi fără pauză și au băgat vâslele în apă de nu mai puțin de 1.655.500!
Expediția a reprezentat un proiect derulat între Academia de Poliție şi Universitatea Iași, denumit de cei doi temerari ”Cuza pentru România”, în cinstea Anului Centenar.
În jurul României, cu bicicleta
Unchiul lui Iulian, Marin Chirazi, un împătimit al sporturilor extreme ca de altfel și viitorul ofițer de poliție, vrea să pornească într-o nouă călătorie de anduranță. E vorba de o expediție în jurul României, pe bicicletă.
”Unchiul meu vrea să plece, cu fratele meu de astă dată, într-o călătorie în jurul României. Vor merge pe drumurile cele mai apropiate de frontieră cu biciclete de teren”, ne-a dezvăluit Iulian.