ComenteazăLibertatea redă câteva dintre gândurile scrise de jurnalist, într-un moment în care criza coronavirus reduce Spania la o statistică sumbră – peste 20.000 de cazuri confirmate și peste 1.000 de decese.
Jurnalistul spaniol povestește cum duminica trecută s-a dus la chioșcul pe care îl frecventează mereu, iar vânzătorul i-a spus că urmează să îl închidă pentru că a început să îi fie frică. Acesta îl îndrumă, în schimb, la un alt chioșc care va rămâne deschis “împotriva tuturor vânturilor și ploilor”.
Mă gândesc să merg până acolo, o escapadă pe ascuns în aceste vremuri, să îl văd pe tipul acesta curajos care nu închide chioșcul și, dacă aș putea, i-aș duce șuncă.
Domínguez:
Asta este dorința lui în fața conștientizării faptului că a trecut pe lângă atâția oameni, cu unii chiar a interacționat, dar nu i-a observat, de fapt. Umanitatea lor a rămas suspendată în interacțiunea mercantilă dintre ei.
“Mă întreb dacă vânzarea ziarelor va scădea sau dacă, cu mai mult timp de citit și dorința de a ieși din casă cu orice scuză, se vor menține vânzările și, cine știe, poate chiar vor crește”, notează jurnalistul spaniol o preocupare care poate fi transferată și asupra presei print din România despre a cărei moarte se vorbește dinainte de pandemie.
“Viața poate fi foarte surprinzătoare”, e următorul gând al lui Domínguez.
Nimic nu e mai descriptiv decât faptul că până nu demult, cea mai aprigă problemă era să decidem unde ne vom petrece vacanța de Paște.
Datoria brutarului: ”Să fim aici, ca oamenii să poată cumpăra un dulce, un croissant”
În incursiunea prin interacțiunile pe care le-a ignorat atunci când pandemia era doar un serial pe Netflix, jurnalistul spaniol vorbește cu un brutar.
„Cred că este obligația mea să fiu aici, ca să existe pâine în continuare, ca oamenii să poată cumpăra un dulce, un croissant, ca să nu piardă ceva normal. Am putea închide, cred că am putea rezista, dar nu știu, cred că este datoria noastră să fim aici”, îi spune brutarul care abia începuse o nouă zi de muncă.
“Brutarul meu este un pilon al sistemului”, notează Domínguez.
Incursiunea lui continuă la farmacie unde nu mai există termometre, gel dezinfectant sau mănuși. Există în schimb alcool sanitar, produs care nu era cu câteva zile înainte. “Acum avem nevoie de lucruri care să ne umple timpul, nu să ni-l cruțe”, e gândul cu care iese din farmacie după o discuție despre termometrele vechi, care întârziau minute bune pentru a-ți arăta temperatura. Dar erau de încredere.
Apoi, e rândul frizeriilor, dar acestea sunt deja închise.
Fără viață publică, rămânem fără referințe de cum ar trebui să arătăm, care sunt tendințele, rămânem orfani de toate prostioarele
Iñigo Domínguez:
“Întoarcerea la normalitate va fi explozivă”, încheie Domínguez.