Unalaska, insula americană zguduită de cutremure și erupții vulcanice, în care a supraviețuit cultura rusă

Unalaska face parte din Insulele Aleutine, un arhipelag vulcanic de 1.770 de kilometri și prezintă unul dintre cele mai dure medii de pe planetă în afara regiunilor polare.

Ca urmare a faptului că Aleutinele se află în Cercul de Foc al Pacificului – una dintre cele mai active zone seismice din lume – cutremurele sunt omniprezente, iar jumătate dintre cei 70 de vulcani ai lanțului insular, inclusiv vulcanul Makushin activ din Unalaska, au erupt în ultimii 250 de ani, conform BBC.

Mulți locuitori au nume de familie rusești

În prezent, circa 4.200 de oameni trăiesc în Unalaska, inclusiv pescari și poporul indigen Unangax̂. Cunoscuți și sub numele de aleuți, oamenii Unangax̂ trăiesc în arhipelag și în unele părți ale Peninsulei Alaska de cel puțin 9.000 de ani, având un stil de viață axat pe toate resursele oferite de pământ și mare.

Totuși, în ultimele secole, populația Unangax̂ a scăzut vertiginos. În prezent, în Alaska și în Insulele Aleutine trăiesc aproximativ 2.000 de Unangax̂.

Cu toate acestea, această insulă a fost din punct de vedere istoric casa unui alt grup foarte diferit de popoare care au migrat, de asemenea, peste ceea ce este acum Strâmtoarea Bering: rușii. 

După ce exploratorul danez Vitus Bering și colegul său rus Alexei Chirikov au devenit primii europeni cunoscuți care au vizitat Insulele Aleutine în 1741, o serie de negustori de blănuri ruși au sosit în arhipelag pentru a vâna vidre și foci.

Recomandări

Rapoartele secrete ale CIA despre armele sonice experimentate de sovietici. „Tunul” de zgomot folosit în timpul ultimului miting al lui Ceaușescu

După stabilirea unei așezări rusești în Unalaska în 1759, insulele au devenit oficial o colonie a Imperiului Rus la sfârșitul anilor 1700. În prezent, mulți locuitori au încă nume de familie rusești.

Biserica Ortodoxă Rusă i-a urmat pe vânătorii de blănuri, construind mici lăcașuri de cult pe toate insulele și reușind să-i convingă pe mulți Unangax̂ să treacă la credința lor.

Biserica rusă din Unalaska

Deși Statele Unite au obținut controlul asupra Insulelor Aleutine atunci când au cumpărat Alaska de la Rusia în 1867, moștenirea ortodoxă rusă a supraviețuit. Biserica Sfintei Înălțări din Unalaska este unul dintre puținele lăcașuri de cult ortodoxe rusești care au rămas. Reconstruită în 1896, aceasta este cea mai veche catedrală ortodoxă rusă în stil cruciform din America de Nord și adăpostește una dintre cele mai mari colecții de artefacte, icoane religioase și opere de artă rusești din Alaska, inclusiv unele care au fost donate direct de Ecaterina a II-a a Rusiei.

Înainte de sosirea actualului preot ortodox rus, reverendul Evon Bereskin a fost singurul preot creștin-ortodox din Unalaska și păstorul Bisericii Sfintei Înălțări din 2013 până în 2023. Membru al comunității Unangax̂, el s-a ocupat de toate parohiile din insulele Aleutian.

Recomandări

Donald Trump recunoaște că au loc negocieri privind „împărțirea” Ucrainei: „Problema este discutată chiar acum”

Reverendul Bereskin a strâns bani pentru a renova lăcașul de cult și icoanele sale, care fuseseră afectate de trecerea timpului și de intemperii. De asemenea, slujbele au fost ținute în limba engleză (din limba Unangax̂ și slavona veche) pentru a fi mai accesibile credincioșilor.

Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite aveau o prezență comercială și militară modestă în Insulele Aleutine, care, aflate relativ aproape de Asia de Est, erau vulnerabile la atac după ce Japonia a bombardat Pearl Harbor. La 3-4 iunie 1942, avioane de pe două portavioane japoneze au atacat Dutch Harbor din Unalaska, omorând 50 de oameni.

După câteva zile, forțele japoneze au invadat insulele Kiska și Attu, cele mai vestice insule din Aleutine, în încercarea de a alunga forțele americane din teatrul Pacificului Central, unde urma să aibă loc bătălia de la Midway. Aceasta a fost prima invazie pe teritoriul SUA de la incursiunile britanice din 1812. SS Northwestern, un vapor de pasageri și de marfă folosit de marina americană în timpul războiului, a fost distrus în atacul japonez asupra portului Dutch.

Recomandări

Moartea misterioasă a unui polițist criminalist. Bogdan Deftu a fost găsit într-o baltă de sânge, la capătul peronului din gara Câmpina

Evacuarea obligatorie din Aleutine

La câteva luni de la atacul din Dutch Harbor, 145.000 de soldați americani și canadieni au fost desfășurați pentru a apăra și recuceri Aleutinele ocupate. Aceștia au pregătit fortărețe, artilerie și buncăre pe insule, cum ar fi cel de pe Dealul Bunker, deasupra portului Dutch.

O bază mai mare, cu vedere la golful Unalaska și la Marea Bering, aflată la câțiva kilometri distanță, pe muntele Ballyhoo din apropiere, cunoscută sub numele de Fort Schwatka, a avut cândva 100 de corpuri de clădire și a fost construită pentru a rezista cutremurelor și vânturilor puternice. Mii de oameni au murit de ambele părți ale conflictului – mulți din cauza expunerii la vremea aprigă. Până în august 1943, japonezii au fost izgoniți din Aleutine, iar de-a lungul timpului, bătăliile care au avut loc aici au fost în mare parte uitate.

După atacurile Japoniei, armata SUA a ordonat evacuarea obligatorie a locuitorilor Unangax̂ din Aleutine pentru siguranța lor și pentru a pregăti insula pentru sosirea forțelor militare. Locuitorii au fost anunțați cu mai puțin de o zi înainte, au putut lua cu ei câte o valiză și nu li s-a spus unde merg sau când se vor întoarce. În total, 881 de oameni din Unangax̂ au fost expulzați din nouă așezări și au fost ținuți în fabrici abandonate în pădurile tropicale din sud-estul Alaskăi timp de trei ani. 

Circa 10% au murit din cauza condițiilor precare de cazare și igienă și a accesului limitat la asistență medicală. Cei care s-au întors în Unalaska în 1945 și-au găsit așezările devastate. În anii 1980, Unangax̂ au intentat procese pentru rele tratamente și privare de drepturi.

Urmărește-ne pe Google News