ComenteazăLibertatea a vorbit cu deputatul Tudor Pop (USR), cel care a inițiat proiectul, și despre unde ne aflăm, ca țară, la aproape 5 ani de la Colectiv.
Tudor Pop colaborează cu o echipă formată din doi medici infecționiști, un anestezist, doi chirurgi și un epidemiolog, precum și experți în sănătate publică și manageri de spital.
Alături de ei sunt și coinițiatorii, deputatul Emanuel Ungureanu și senatorul Adrian Wiener, ambii din USR.
MIT: Infecțiile nosocomiale/infecții asociate asistenței medicale (IAAM) sunt acele infecții care apar doar pe parcursul internării.
FALS: IAAM pot avea debutul pe parcursul internării sau în perioada care urmează externării.
– Spuneați că vreți să desființați miturile din jurul bacteriilor nosocomiale. Care sunt aceste mituri?
– Am identificat mai multe mituri pe www.stopnosocomiale.ro, dar nu e important numărul, ci cum am ajuns la ele. Miturile sunt doar un simptom al confuziei și neasumării din domeniul sanitar, capitolul Infecții Nosocomiale. Miturile apar atunci când suntem nevoiți să reconstruim realitatea din fragmente de informații medicale, din minciuni oficiale, din strigătele de ajutor ale unor pacienți, din dovezile de curaj ale unor medici și asistenți.
Până la Colectiv nu eram prea conștienți de infecțiile intraspitalicești și de impactul lor devastator, știam doar că intri cu o boală și ieși cu altele, dar nu înțelegeam cum, nu știam să explicăm fenomenul. După Colectiv am început să înțelegem, au apărut unele explicații, minciuna lui ”avem de toate” s-a spart în mii de bucăți.
Tudor Pop:
În octombrie 2016 au fost luate măsuri foarte consistente la nivel de ordin de ministru, e vorba de ordinul 1101/2016 unde sunt prevăzute proceduri și protocoale de prevenire și limitare a infecțiilor intraspitalicești, alături de pagini întregi de atribuții ce curg de sus în jos, de la manager până la șefa asistentelor medicale. Mai conține o Anexă dedicată supravegherii și raportării infecțiilor nosocomiale, dar și o listă de măsuri minime obligatorii pentru prevenirea și limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale, extrem de binevenite mai ales în contextul actual. Un act normativ care, din păcate, se regăsește prea puțin în practica de zi cu zi a activității spitalicești.
Ne convine sau nu, politic, administrativ și profesional suntem din nou în seara de 30 octombrie 2015, cu mici îmbunătățiri pe ici, pe colo, dar fără impact sistemic.
Tudor Pop:
– În România, media de raportare a bacteriilor nosocomiale este de sub 1%, în timp ce în Uniunea Europeană vorbim de o medie de peste 4%. De ce raportăm atât de puțin?
– Asa cum am scris și în manifestul de pe stopnosocomiale.ro avem mare nevoie de un moment T Zero în prevenirea, raportarea și tratamentul infecțiilor asociate actului medical. Suntem singura țară din UE care pe hârtie stă grozav de bine, dar asta pentru că raportăm extrem de puțin și cercetăm și mai puțin.
În România nu se fac studii de prevalență, fotografii de moment, dacă vreți, care să ne arate harta infecțiilor nosocomiale, care să facă un ”recensământ” al bacteriilor rezidente pe secții, care să facă cu adevărat lumină în jurul subiectului.
Astăzi, din cifrele pe care le putem încropi, rezultă abia un caz de infecție asociată actului medicală la 100 de pacienți, când în țările europene civilizate media este de 1 caz la 20.
Tudor Pop:
Lucrăm doar cu ce raportează spitalele, atunci când o fac, și asta conduce la o miopie extrem de puternică când vorbim de acuratețea acestor date. Raportarea trebuie încurajată și stimulată până la nivelul la care devine politică de stat în spitalele românești, transparent, asumat, predictibil. Pentru că raportarea înseamnă prevenție.
De aceea, am propus în lege decontarea pacienților, de aceea le cer managerilor și șefilor de secții să raporteze corect, metodic, de aceea îmi doresc ca publicul larg și media să nu mai arunce cu pietre în spitalele care raportează, pentru că niciun spital din lumea asta nu e scutit de infecții nosocomiale. Asta apropo de mituri.
Să începem de la spălatul pe mâini
– Care sunt primele măsuri necesare în lupta împotriva bacteriilor nosocomiale?
– Spălatul pe mâini. Respectarea procedurilor și protocoalelor de igienă de către medici. Halate de unică folosință. Biocide neîndoite cu apă. Curățenie la locul de muncă. Vestiare curate pentru medici. Capace la WC-urile din spitale. Creșterea numărului de cadre medicale specializate: microbiologi, epidemiologi și infecționiști pregătiți corespunzător. Renovarea infrastructurii spitalicești, saloane separate pentru cei depistați cu infecții nosocomiale. Identificarea bacteriilor rezidente de pe fiecare secție din România.
Analize obligatorii pentru pacienți în vederea stabilirii ‘bagajului” de bacterii la internare. Decontarea tratamentului pentru pacienții diagnosticați cu infecții nosocomiale. Utilizarea judicioasă a antibioticelor, adică reducerea erorilor și a abuzului, mai ales pentru cele de rezervă/de salvare care trebuie să rămână pentru tratamentul infecțiilor cu bacterii multirezistente la antibiotice. Laboratoare de microbiologie bine dotate prezente în fiecare spital, cu proceduri de testare corespunzătoare; eliminarea externalizării serviciilor laboratoarelor de microbiologie, cel puțin pentru spitalele de urgență.
Dar, cel mai important, acceptarea faptului că avem infecții nosocomiale în spitale și raportarea masivă, corectă. Pentru că de aici începe totul, de fapt.
Tudor Pop:
– Ce vă propuneți să faceți prin proiectul Stop nosocomiale?
– Îmi propun să elimin, pe cât posibil, cauzele care ne mențin pe primul loc în topul deceselor evitabile din Europa. Va fi însă un proiect de durată, pentru că presupune foarte multe schimbări, mai ales la nivel de mentalități și obiceiuri. Măsurile propuse trebuie acceptate și internalizate de corpul medical, de manageri, de decidenții politici, de Ministerul Sănătății, de pacienți, de opinia publică, de mass-media, nu e suficient doar să-l votăm în Parlament. Nu avem nevoie de o altă victorie pe hârtie, de o altă cupă goală de conținut.
Mă aștept ca în vremurile astea să fim mult mai deschiși și atenți la ceea ce putem schimba în sistemul sanitar, mai ales că infecția cu SARS-Cov2 a devenit una intraspitalicească. Totodată, trebuie conștientizat că problema acestor infecții nu se limitează la spitale, ci au incidență și asupra centrelor rezidențiale, de dializă sau de recuperare.
Tudor Pop:
Tehnic vorbind, legea e pe circuit, toți parlamentarii din Sănătate au declarat că o susțin, noi i-am invitat să contribuie, să amendeze acolo unde simt că e loc de îmbunătățiri. În paralel, strângem semnături de la cetățeni prin intermediul unei petiții care are rolul de a promova această inițiativă în rândul opiniei publice. Vreau să mai precizez ceva. Acesta nu e proiectul deputatului Tudor Pop sau al USR-ului, e proiectul nostru, al tuturor, sau cel puțin ar trebui să fie, căci sănătatea publică e o temă de importanță națională, iar infecțiile nosocomiale, un subiect care ne privește pe toți.
Cifre: Peste 100.000 de pacienți au anual cel puțin o infecție nosocomială
– În ceea ce privește statisticile, care sunt datele pe care le aveți despre numărul oamenilor ce au contractat sau au murit în urma infectării cu o bacterie nosocomială?
– Conform estimărilor făcute pe baza studiului european privind infecțiile nosocomiale și utilizarea antibioticelor în spitale din 2016, probabil ne confruntăm anual cu peste o sută de mii de pacienți care au cel puțin o infecție nosocomială. Un alt studiu european, publicat în 2019, bazat pe datele privind infecții cu bacterii multirezistente raportate de statele UE, estimează peste 1.500 de decese prin astfel de infecții anual în România.
– Care sunt cele mai frecvente bacterii nosocomiale în spitalele din România?
– La noi “vedetele” sunt Clostridioides difficile, Acinetobacter baumannii, Klebsiella pneumoniae, Enterococcus faecium ori Staphylococcus aureus. Pentru prima, care cauzează diaree severă, avem un sistem separat de raportare și avem o idee mai bună asupra cazurilor. De celelalte am aflat noi, publicul larg, cu ocazia unor tragedii precum cea de la Colectiv sau infectarea bebelușilor de la Maternitatea Giulești.
– Cum am ajuns aici?
– Am enumerat mai sus o parte a cauzelor care ne-au adus aici. Lor li se adaugă mentalitatea și cultura negării problemelor din spitale, dar și deficiențele care țin de gestionarea corectă a cazurilor diagnosticate cu infecții nosocomiale, de nerespectarea protocoalelor existente, de insuficiența personalului medical din specialitățile tehnice: microbiologie, epidemiologie, boli infecțioase. Nu avem nici personal suficient, nici suficiente laboratoare de microbiologie pentru diagnosticarea bacteriilor multirezistente, secții sau compartimente în care cei infectați să fie izolați.
Aici am ajuns și din cauza lipsei unei finanțări specifice și a unui organism activ de coordonare, prevenire, diagnosticare și îngrijire, așa cum este prevăzut în actualul proiect de lege. Să nu uităm de utilizarea excesivă a antibioticelor, adesea cu scop preventiv, dar care ajung să transforme bacteriile în super bacterii multirezistente la tratament. Nu în ultimul rând, lipsa de cunoaștere și informare a populației asupra acestor infecții și a măsurilor pe care ar trebui să le ia și să le respecte, atât în calitate de pacient, cât și de vizitatori.