Unde se ascunde ministrul Aurescu? Surse din MAE despre cum ne-a surprins Viena 

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a anunțat miercuri, într-un comunicat, după eșecul Schengen, că poziția „inadmisibilă” a Austriei privind România a fost exprimată pentru prima dată pe 18 noiembrie. Asta „în condițiile în care cu doar două zile mai devreme, Viena exprima un sprijin deplin pentru aderare”. Mesajul e al MAE, nu al ministrului Bogdan Aurescu.

O sursă din MAE a oferit ziarului Libertatea o scurtă cronologie a schimburilor bilaterale pe dosarul Schengen din care reiese cum a fost luat MAE prin surprindere de atitudinea Austriei.   

Trei delegații de experți

Sursa a subliniat că, până pe 18 noiembrie în acest an, Viena, inclusiv ministrul Karner, a lăudat constant parteneriatul cu MAI pe tema Schengen și că trei delegații reciproce de experți au confirmat asta. 

„Nu a existat nicio perioadă de acomodări posibile sau spațiu de negociere”, a mai spus sursa, care a adăugat că austriecii „au trecut brusc de la cer senin la tunete și fulgere, la care n-au mai vrut să renunțe”.

„Asta e o scuză. Nu neg că e posibil ca ei să fi aflat atunci, dar asta în sine arată că e o problemă”, a spus pentru Libertatea Marius Ghincea, expert în relații internaționale și cercetător la Institutul European al Universității din Florența.

„Decizia cancelarului austriac a fost determinată de emergența subiectului migrației și de problemele electorale ale partidului de guvernământ și ale șefului guvernului. Ministerul român de Externe trebuia să aibă oameni în ambasada de la Viena care să fi urmărit evoluțiile politice interne și să prognozeze eventualele probleme care vor împiedica aderarea României la Schengen”, a explicat Ghincea.  

Faptul că au fost luați prin surprindere e o problemă în sine. De ce au fost luați prin surprindere? Ce făceau diplomații noștri de la Viena?

Marius Ghincea, expert în relații internaționale:

„Austria a mai fost în trecut împotriva aderării noastre”

Tudor Dan Ancuța, masterand la Freie Universität Berlin, analist politic în Bundestag și comentator specializat pe probleme legate de spațiul german, a observat la rândul său că sunt șanse ca impresia generală a României față de intențiile Austriei să fi fost una greșită.  

De asemenea, a spus el, „garanțiile” pe care ministrul Lucian Bode spunea că le-a primit în ianuarie de la omologul său austriac, „când subiectul Schengen nici nu era pe ordinea de zi”, nu pot fi luate neapărat în serios. „Nu știm nici dacă partea austriacă a avut aceeași părere ca partea română. Ei n-au zis atunci public cum că ar susține România pentru Schengen”.

În cele din urmă, a spus Ancuța, „Austria a mai fost în trecut împotriva aderării noastre, nu era greu de prevăzut că ar putea avea probleme din nou”.

„Cu siguranță se puteau face lucruri înainte” de 18 noiembrie

Sursa Libertatea din MAE a precizat că, după primele declarații din noiembrie, România a demarat un efort de convingere a Vienei, „cu Ministerul de Externe, cu președintele federal, parlamentari și presa austriacă am demarat”.

„Datele noi, argumentele, poziția critică a presei mainstream, n-au mai avut niciun ecou sau schimbare de atitudine la ei”, a spus cineva din MAE.

Tudor Dan Ancuța crede că „e greu de crezut că se mai putea face ceva pentru a obține un compromis. Mai ales complicat după ce Austria a zis public că nu este de acord”.

Dacă intențiile Austriei ar fi fost previzionate, spune el, marja de manevră a României era mai mare. „Cu siguranță se puteau face lucruri înainte. De exemplu, conferințe de presă comune între decidenții de la interne, externe și justiție”, a spus el.

Marius Ghincea spune și el că România ar fi putut face mai multe lucruri dacă acționa mai devreme: „Dacă trimiteam mult mai devreme delegații în Austria. Dacă acționam prin intermediul firmelor austriece în România și prin acțiuni de diplomație publică în Austria”.

„Aurescu încearcă să se salveze”

MAE a luat joi și vineri două decizii dure, convocând ambasadoarea Austriei la București și rechemându-l pe ambasadorul României la Viena, Emil Hurezeanu, pentru consultări. 

„Potrivit cutumelor diplomatice, decizia părții române este un gest politic care subliniază poziția României de dezacord ferm cu conduita Austriei și indică decizia de diminuare a nivelului actual al relațiilor cu acest stat”, a spus MAE.

Deciziile MAE reprezintă „semnalizare pentru consum intern”, a spus Ghincea. 

„În acest moment, Aurescu încearcă să se salveze el. Vrea să facă tot ce poate pentru a arăta că e dur și răspunde nevoii legitime a populației de a semnaliza nemulțumirea României și de a devia atenția. Prin victimizare și învinovățirea austriecilor”, a spus expertul în relații internaționale. Despre atitudinea izolată în minister a lui Aurescu și dorința lui „de a scăpa din momentul dificil” au vorbit pentru ziar și surse din MAE. 

Există și contraargumente pentru astfel de decizii, a explicat și Ancuța. „Tot avem nevoie de Austria pentru un eventual vot din viitor, relațiile nu se înrăutățesc doar cu acest guvern și acest cancelar, ci cu țara per total”, a adăugat el.

Olanda, o problemă cel puțin la fel de dificilă precum Austria

Ce urmează? Marius Ghincea crede că există o șansă ca Austria să renunțe la veto după alegerile regionale din landul Austria Inferioară, care sunt în câteva luni.

„Problema rămâne cu Olanda și Bulgaria și trebuie să reținem că bulgarii nu au ridicat subiectul la o magnitudine de genul celei de la noi. Pentru ei, costul politic e unul mai redus. Dacă bulgarii nu trag la căruță la fel de tare precum românii, e mult mai greu de trecut puntea”, a spus Ghincea.

Despre Olanda a vorbit și Ancuța: „Olanda este, cu siguranță, o problemă la fel de dificilă precum Austria, cât timp România și Bulgaria sunt la pachet”. 

„Iar acest lucru nu se poate schimba prea curând și nici nu ar fi neapărat dezirabil din perspectiva intereselor noastre”, a spus Ancuța, subliniind că o eventuală decuplare de vecina din sud ar genera complicații: investiții în crearea unei granițe Schengen la sud, „noi controale din partea statelor contrariene și nu în ultimul rând alienarea Bulgariei din punct de vedere politic”.

„Acceptul Olandei pentru România, dar nu și Bulgaria a însemnat din start un refuz pentru ambele țări. Olanda știa asta și sper că și MAE știa asta”, a subliniat el.

În ultimele declarații, oficialii români, inclusiv MAE, nu au făcut referire la Olanda, iar în ziua votului din 8 decembrie, Bucureștiul a subliniat că refuzul Olandei s-a îndreptat doar spre Bulgaria, chiar dacă el a blocat, implicit, și drumul României către Schengen.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro