ComenteazăDacă îi vedeţi, le plângeţi de milă. Unii sunt nevăzători, iar alţii trăiesc numai cu ajutorul insulinei. Pentru ei acei bănuţi pe care-i primeau pentru handicapul lor, erau ca o gură de aer. „E pentru prima dată în viaţa mea când mă împrumut ca să-mi iau medicamente. Am un picior amputat, am diabet şi sunt dependent de injecţii. Am nevoie de banii aceştia”, ne-s spus nea Toma(78 de ani).
Şi ca el sunt alte zeci de mii cu dizabilităţi. Ştefania Stanciu (70 de ani), o altă pensionară, este disperată că nu şi-a mai primit banii de două luni. „Sunt nevăzătoare de 28 de ani. De doi ani şi jumătate avem probleme cu întârzierea pensiilor de handicap. Nu putem să trăim fără acest ajutor. Unde sunt banii noştri, Vanghelie? Ce ai făcut cu ei”, ne-a spus aproape plângând disperată femeia. Contactat telefonic de reporterii Libertatea, primarul sectorului 5, Marian Vanghelia, nu a răspuns.