„Uneori, cel mai mare obstacol pentru educația copilului e chiar părintele”. Lecția de viață învățată în California de un tânăr programator român

• Acest articol face parte din seria ”Români competenți”, lansată de Libertatea cu gândul că, în mijlocul unei epoci în care ne nemulțumește nepriceperea celor care conduc societatea noastră, există și motive de speranță. La fiecare dovadă de incompetență, putem căuta, probabil, 10 situații în care oameni își fac serios meseria. În țară și în străinătate, există mulți români extrem de muncitori și pregătiți. Dar cine sunt aceștia?
• Andrei Soare, 34 de ani, a ajuns la acest nivel, acela de a avea al doilea startup în America de Nord, după o carieră în care nu totul a mers liniar. Dimpotrivă. Dar a considerat mereu că e nevoie ca oamenii să învețe. Și opinia sa despre relația cu Inteligența Artificială exprimă acest lucru, încrederea că omul trebuie să-și îndeplinească ”partea sa” de treabă:

Nu poți să-i dai Inteligenței Artificiale să scrie un eseu, dacă tu nu știi să scrii. Pentru că nu o să-ți dai seama dacă e corect, dacă e scris cum trebuie.

Andrei Soare:

„Am vrut să facem ceva pentru copiii noștri”, îmi spune Andrei, tatăl în vârstă de 34 de ani, când se întoarce cu gândurile la lunile din 2021, când el și Octav Druță, alături de care lucrează de 12 ani, au conceput noul proiect: Capybara. Sunt la al doilea start-up. Prima parte a poveștii lui Andrei am publicat-o ieri.

Recomandări

Cernobîlul de la Valea Călugărească, Prahova. Autoritățile și-au dat acordul pentru un mare depozit de gunoi lângă munții de deșeuri industriale. „Roșia Montană se mută la noi!”

Acum au început cu un proiect pentru copii mici, chiar de vârsta băiatului său Oli, pe atunci în vârstă de 3 ani. 

Andrei și Octav, prieteni veniți din România, s-au gândit să fondeze o platformă pe care părinții să facă proiecte artistice alături de cei mici. Numai că părinții copiilor de 2-5 ani erau ocupați și nu aveau timp, iar proiectul inițial nu a luat avânt. 

„Am ajuns la acest insight, gândind că uneori cel mai mare obstacol pentru educația copilului e chiar părintele. Copilul face lucruri, dar părintele nu are timp sau nu știe. Așa că am crescut vârsta celor cărora ne adresăm. Adolescenții peste 13 ani sunt independenți. Hai să vedem ce facem pentru ei”, explică Andrei.

Arta, ca relaxare

Așa s-a născut Capybara, o platformă în care adolescenții pasionați de artă găsesc idei și provocări de proiecte noi. E o comunitate prin care pot primi feedback, acces la experți și inclusiv cursuri pentru abilități de bază în desen. 

Recomandări

De ce vrea Maricel Păcuraru să-și anuleze condamnarea din 2014. Argumentul avocaților: „Infracțiunea de spălare a banilor nu mai este infracțiune”

Pe pagina cu care se deschide site-ul, descrierea Capybara e: „where teens find art ideas for their level and interests” (locul unde adolescenții găsesc idei pentru nivelul și interesele lor”). 

Momentan, în această fază, copiii pot folosi gratuit platforma. În timp, în faza monetizării, vor introduce abonamente, dar Andrei spune că se gândesc la sume mici, ca 5 dolari pe lună. Ar fi mult mai ieftin decât varianta în care părinții plătesc meditatori sau profesori de artă pentru ore suplimentare.

Cel mai prietenos animal

Capybara este numele unei rozătoare uriașe sau, cum spune Andrei, „cel mai prietenos animal”, provenind din America de Sud. Are dimensiunile unui câine uriaș sau ale unui mistreț mic, depinde cum preferați. Dar e lent, complet neagresiv. De aceea l-au ales. 

Recomandări

„Nu trebuia să te pui cu Putin”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii de Aleksei Navalnîi”, care va apărea în România pe 22 octombrie

În comunitatea creată de ei, adolescenții sunt feriți de feedbackul negativ de care s-ar putea lovi pe Reddit, de exemplu, pe care Andrei îl consideră „un spațiu toxic, mai ales pentru copii”. 

Membrii comunității pot da „kudos”, adică diverse reacții animate, emoticoane speciale, prin care arată ce le-a plăcut la proiectul artistic încărcat de alt membru. 

Fiecare utilizator poate genera prompturi pentru comunitate, adică idei de provocări artistice, precum: „desenează un crocodil pe role”. Dacă utilizatorul cere asta, AI-ul poate să furnizeze direct idei, pentru momentele când adolescenții sunt în lipsă de inspirație. 

Apoi, tot AI-ul integrat în site îi poate ajuta pe copii, punându-le tot felul de întrebări. Mergând pe exemplul crocodilului: „Cum faci ideea specifică? Cum arăți mișcările crocodilului pe role? Cum folosești roțile ca să arăți viteza și direcția?”.

Destinul unui „politehnist”

Nivelul discuției e ridicat, mă pierde, nu doar tehnic, sau nu în primul rând tehnic. 

„Aplicația pune mai multe întrebări ca să ai un rezultat cât mai realist”, explică Andrei. Pentru această parte a site-ului, el și Octav folosesc GPT-3, un model de limbaj lansat în 2020 care folosește învățarea profundă pentru a produce un text asemănător omului. 

Tot pentru inspirație, copiii pot oricând să caute în biblioteca operelor de artă deja încărcate pe site. Alteori, se pot înscrie la provocări tematice, pe un anumit concept, ca „drăgălășenia”.

Andrei și Octav oferă și varianta de a-i conecta pe adolescenți cu experți (profesori de artă, de exemplu), dar spun că majoritatea utilizatorilor nu sunt interesați de asta. Deseori adolescenții preferă ce oferă AI-ul și comunitatea celor de vârsta lor. 

Din cei înscriși, 58% rămân pe platformă în luna a șaptea

În această clipă sunt înscriși pe platformă în jur de 2.000 de adolescenți. Ar putea fi mai mulți, dacă Andrei și Octav s-ar concentra pe asta, dar prioritatea acum este ceea ce ei numesc retenție: câți dintre cei care își fac cont rămân apoi și folosesc platforma și după mai multe luni? Cei doi sunt fericiți că, la acest moment, dintre membrii înscriși într-o anumită lună, mai sunt activi 58% în luna a șaptea. 

Andrei își dorește ca proiectul lor să fie relevant acolo unde școala uneori nu este. În cercetarea lor, au aflat că trei sferturi dintre elevii de liceu americani cred că sunt neinteresante sau irelevante cursurile din școală. Acesta este golul pe care vor să-l umple, momentan pe partea artistică. „Școlile nu servesc studenții, școlile servesc statul. Statul are niște standarde și școlile trebuie să-i treacă pe elevi de anumite standarde. Noi ne concentrăm pe motivațiile lor.”

Copilul să aibă acces

Îl întreb și pe Octav ce ar însemna ca proiectul să aibă succes: „Să fie o experiență care ajută copiii să conecteze cunoștințele teoretice cu aplicații practice. Vrem să avem o lume în care orice copil are acces la suportul de care are nevoie ca să poată să lucreze la proiecte creative, în contextul cărora poate să învețe cunoștințe teoretice”. 

Faptul că lucrează de 11 ani împreună îi ajută mult pe antreprenorii români. Andrei și Octav au schimbat de două ori cultura de lucru: din România în Canada, iar apoi din Vancouver în San Francisco. Au trecut de la statutul de antreprenor la cel de angajat, și înapoi la cel de antreprenor. 

Cum îi ajută experiența din companie 

„Când construiești un produs software, ai nevoie de o înțelegere profundă a oamenilor pentru care faci asta. Ai nevoie de design – concept și cum funcționează produsul – și de partea de engineering, unde implementezi conceptul în cod”, explică Octav. 

Andrei face tot ce ține de inginerie, iar Octav se ocupă de design, concept și discutat cu clienții. Dar colaborează mult pe responsabilitățile fiecăruia. Nu trag linii de nemișcat între activități. 

Încearcă să creeze „un spațiu în care fiecare să-și poată spune ideile, să poată veni și să critice sau să îmbunătățească”, zice Octav.

„Nu mi-e frică să angajez oameni, pentru că am făcut asta la Udemy. Apoi, când am ridicat bani (n.r. – strâns fonduri), m-a ajutat foarte mult că am primit referințe bune de la oameni în poziții mari la Udemy. În plus, ne-a dat multă încredere”, mai spune el. 

Cum se vede România 

Nici în Canada, nici în SUA, Andrei și Octav nu s-au lovit de stereotipuri negative legate de faptul că sunt români. Dacă au fost, au fost lucruri pozitive. „Aici românii sunt cunoscuți ca muncitori și de încredere. Probabil pentru că e greu să ajungi aici. Trebuie să fii înalt calificat ca să primești vize și cam toți românii de aici sunt buni, serioși, fac treabă bună”, spune Andrei. 

De când au ajuns toți trei în Vancouver, în 2011, au fost surprinși să vadă oameni încântați să afle că sunt români. Le ziceau că asta înseamnă că fac treabă bună. 

Dar cred că aici toți imigranții sunt considerați așa, din cauză că se filtrează bine, prin vize.

Andrei Soare:

În țară nu a mai fost din 2018, de când au făcut acolo botezul lui Oli. Nici știrile din țară nu le urmărește constant, mai ales pentru că e destul de sceptic în ceea ce privește starea presei în general, în SUA inclusiv. 

Totuși, merge la vot, iar înainte de alegeri își face timp să se pună la curent și cu ce se întâmplă în România. Mai nou are drept de vot și la alegerile din SUA, unde e entuziasmat că poate vota inclusiv legislație locală.  

„Nu toată lumea își dorește să fie în cel mai bun loc, care e și cel mai stresant” 

În ceea ce privește zona de IT, Andrei e destul de optimist cu felul în care s-a dezvoltat România. Îl întreb ce ar lipsi pentru ca oamenii ca el și Octav să rămână în țară. „Nu cred că-i lipsește ceva neapărat. Sunt foarte multe joburi în România în domeniu și cred că poți să faci cam tot ce vrei și acolo, dar numai unul poate să fie cel mai bun loc pentru așa ceva și se întâmplă să nu fie ăla România. Dar nu toată lumea își dorește să fie în cel mai bun loc, care e și cel mai stresant”. 

„Dacă aș fi pasionat de industria de film, probabil aș vrea să fiu în Vancouver sau în LA, unde sunt superdezvoltate. Pentru că acolo poți să înveți mult mai multe decât în România. Dar dacă vrei un job bun, să câștigi bine, fără mult stres, se poate în România, în domeniul tech”. 

Mult mai ușor să faci afaceri din România cu America

În schimb, Octav e mai conectat la România decât Andrei. Vorbește cu părinții în fiecare dimineață, când își bea cafeaua, și deseori cu fratele lui. Apoi, în fiecare an, petrece câteva săptămâni în țară. Părinții vin să-l viziteze câte o lună, două pe an. Octav urmărește constant presa și politicienii din România. Pe plan economic, crede că există mult progres mulțumită legăturilor strânse ale țării cu UE și SUA. 

„Când am plecat eu, era cam imposibil să faci o afacere cu America din România: cum strângi bani, cum faci un cont în bancă. Astăzi, există tot felul de servicii noi”.

Cineva care locuiește în România poate să-și deschidă un business în America folosind un singur buton. Există servicii ca Stripe Atlas: apeși pe un buton, ai cont în bancă, ai firmă încorporată, tot ce îți trebuie.

Octav:

„Din punctul de vedere al unui antreprenor, datorită inovației care se întâmplă în America, e mult mai ușor să faci lucruri din România fără să fii neapărat mutat aici”, continuă el. 

În schimb, infrastructura i se pare înghețată în timp. De fiecare dată când vine în România, aterizează pe Otopeni, stă o noapte în București la fratele său și apoi merge spre Comănești, unde sunt părinții. „Drumul de la București la Comănești e cum era și acum 20 de ani. Durează de la 4 la 7 ore să ajung cu mașina acolo”, reclamă el. 

Poți să-ți iei BMW seria 7 sau Tesla, sau ce vrei tu, dar mergi de la București la Bacău tot pe drum național cu două benzi.

Octav:

Pe plan politic, se bucură că există mai multe alternative decât atunci când a plecat din țară, dar „performanța politicienilor nu se reflectă în preferințele românilor”. Stagnare observă și în ceea ce privește serviciile publice. Părinții lui încă merg la primărie să plătească taxe, „ca acum 30 de ani”. 

Robotul roz și inteligența artificială 

În livingul familiei Soare, e plin de plante și jucării, iar pereții sunt decorați cu ilustrații făcute de artiști contemporani. Într-una din ele, un robot roz e tentat de o gogoașă americană. Artistul e Eric Joyner, unul dintre preferații lui Andrei și ai Dianei, și are o serie întreagă cu acest concept: roboți și gogoși. Nu știu de la ce a pornit artistul. Poate la primă vedere e o asociere amuzantă, dar trăim deja într-o lume în care roboții sunt aproape la fel de banali și prezenți ca gogoșile.  

Cum se pregătesc pentru o nouă rundă de finanțare pentru start-up, au scris documentul de prezentare al Capybara folosind ChatGPT. Tot căutau o formă mai bună, iar inteligența artificială i-a ajutat să-și rezume ideile. Și tot ChatGPT a folosit Andrei și când a vrut o engleză mai elegantă pentru scrisorile către grădinița lui Oli. Crede că atât timp cât oamenii îl folosesc cu discernământ, ChatGPT poate fi foarte util.
Andrei nu crede că inteligența artificială pune în pericol locurile de muncă pentru meseriile creative, ci doar îi ajută pe oameni să fie mai productivi, să rezolve mai repede probleme mai complexe. „E teama normală de progres. Așa s-a spus și când s-a inventat scrisul: că nu o să mai avem memorie, pentru că scriem tot”.

GPT3 e doar o metodă foarte eficientă de a căuta în toate cunoștințele omenirii și de a genera text sau materiale foto sau audio, pe baza lor, crede Andrei. „Dar nu gândește momentan. Nu poate să ia decizii. Doar îi ajută pe oameni să ia decizii mai repede”. 

Știe că sunt multe exemple când modelul de AI dă rezultate eronate. „Și oamenii zic: uite că minte, că e prost. Dar e responsabilitatea ta să-ți cunoști domeniul și să detectezi, să-l corectezi. 

Nu poți să-i ceri inteligenței artificiale să scrie un eseu, dacă tu nu știi să scrii. Pentru că nu o să-ți dai seama dacă e corect, dacă e scris cum trebuie.

Andrei Soare:

Andrei Soare folosește des GPT3 să scrie cod. E un soi de delegare către AI a unor sarcini din munca lui. Apoi oricum corectează și rafinează codul, în stilul lui. „Tot ajung să-l rescriu, dar îmi economisește timp”. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Pentru programatorul român, ce face GPT3 e doar „misiunea Google, dar mai bine”. „Când chiar o să poată să gândească așa cum gândesc oamenii, atunci da, o să devenim cam irelevanți, dar nu mi se pare că suntem aproape de asta”.

E o dimineață cu nori și ceață în San Francisco. Nu e atipic. Dimpotrivă. Vremea e capricioasă. Suntem la 10.000 de kilometri de casă și mai avem treabă aici, în America, să mai găsim „Români competenți”, ca să risipească ceața. 

***

În seria „România competenți” au apărut, până acum, următoarele:

• Corespondență din San Francisco. Ce spune Ion Stoica, al patrulea cel mai bogat român, despre cum a creat sistemul care învață ChatGPT și cum vede România politicienilor de azi: „Ceva absolut reprobabil, nu este admisibil”
• CORESPONDENȚĂ DIN CALIFORNIA. Românul cu cea mai înaltă funcție în școlile de medicină din SUA, Daniela Bota, povestește cum i s-a sugerat să mai dea o dată doctoratul în România, ca să poată ajuta pacienți cu cancer la creier
• Acasă, în California, la doctorul român cu cea mai importantă funcție în școala de medicină americană: „Au trecut mulți ani până n-am mai avut coșmaruri cu minerii veniți în București!”
• REPORTAJ DIN CALIFORNIA. Doi medici români din SUA, recunoscători facultății din țară și programelor dure de rezidențiat din SUA, povestesc cum astăzi „și aici, în America, noua generație de rezidenți a început să rupă ușa la ora 5”
• EXCLUSIV. În vizită la tânăra din România cu doctorat la MIT care a rezolvat una din cele mai importante probleme ale securității cibernetice și și-a fondat al doilea start-up în San Francisco
• Mesaj de încredere în țară de la tânăra din Sibiu cu două start-upuri în SUA: „Văd enorm de mult progres în România. Știu că românii văd în continuare partea negativă. Și eu, aici, văd partea negativă din California”
• Povestea de succes a unui român: 2011 – absolvent al Politehnicii București, 2016 – își vinde startup-ul în Canada, 2021 – de la capăt cu o idee de firmă de educație în San Francisco

Urmărește-ne pe Google News