„Uneori sunt prea leoaica”

devina cea mai valoroasa antrenoare din lume la acest aparat. La cei 43 de ani, pe care i-a aniversat ieri, Mariana Bitang ramane o femeie frumoasa, plina de sarm, extrem de modesta. „Sunt constienta ca in sport gloria este efemera. Cel mai greu este sa te poti mentine in elita mondiala”, spune Bitang.

Doamna Bitang, de cati ani va aniversati ziua de nastere in cantonamente?

Mariana Bitang: Sunt prea multi ani pentru a-i putea contabiliza. Practic, de cand mi-am inceput activitatea, din 1986, toate aceste aniversari au avut loc in cantonamente. De vreo trei ani, ziua de nastere mi-am serbat-o in Bucuresti si in cantonamentul de la Deva.

Cum este Mariana Bitang dincolo de sala de gimnastica?

Atat de putin timp mi-am petrecut in afara gimnasticii incat mi-e destul de greu sa realizez cum sunt in afara unui program impus de aceste cantonamente. Sincera sa fiu, sunt din ce in ce mai dese momentele cand imi doresc o farama de libertate pentru a avea si eu linistea unei zile fara griji.

Ce va place sa faceti cand aveti la dispozitie farama de libertate?

Mi-ar placea sa fac multe lucruri. in secunda asta nu pot spune decat ceea ce fac. in afara de curatenie si treburi absolut banale, nu prea am timp de prea multe. Tinand cont de faptul ca la noi programul este non-stop, este foarte greu sa iti planifici ceva. Muncim sapte zile pe saptamana. Rar se intampla sa avem si o duminica libera.

Acasa gatiti, faceti curatenie, va implicati asemenea unei gospodine adevarate?

Cine ma cunoaste foarte bine imi reproseaza de cele mai multe ori ca am o obsesie legata de curatenie. intr-adevar, si eu imi dau seama ca exagerez putin. Sunt momente cand si gatesc atunci cand am timp liber. Depinde care imi sunt comenzile date de fiul meu, Andrei. Cand ma apuc sa gatesc ceva, sa stiti ca iese o mancare gustoasa.

Andrei si-a serbat de curand majoratul. V-ati revazut atunci, prin el, la varsta de 18 ani?

Nu realizezi cat de repede trec anii decat atunci cand iti cresc copiii. Singura noastra speranta este de a imbatrani frumos. Eu nu am complexul varstei. Am sentimentul ca nu am trecut pana la aceasta varsta prin viata de pomana. Nu imi ascund varsta, nu am nici foarte multe regrete. imi pare bine ca am un baiat – in primul rand sanatos – care a ajuns la varsta maturitatii si care de o zi ma plimba el cu masina, deoarece a obtinut carnetul de conducere. Viata trece in egala masura pentru fiecare dintre noi.

Urmărește-ne pe Google News